Giacomo Leopardi

                                 Giacomo Leopardi - web

 

                GIACOMO LEOPARDI
                 (1798-1837)

 

            INTRODUCERE LA CANZONIERUL
                          LUI PETRARCA

                          COMENTARIU
            


      Nimeni în Italia de astăzi, în afară de literați (am vrut să spun în afară de foarte puțini literați) cunosc, pot înțelege cu ușurință, limba italiană veche. Cu toate acestea italiencele, precum și un număr important de străini, vor să-l citească pe Petrarca, poet foarte dificil chiar și pentru persoane erudite și exersate în lectura și limba scriitorilor noștri clasici. Acum, din moment ce femeile și străinii îl citesc pe Petrarca, mi se pare că n-ar face rău să-l și înțeleagă: dar eu știu sigur că nu-l înțeleg, pentru că nici chiar literații italieni nu-l pot înțelege fără vreun comentariu; iar comentariile pe care le avem despre Petrarca sunt partea cea mai neclară a textului, și totuși inutile tuturor; în parte foarte lungi, și totuși inutile femeilor și altor câtorva care nu cred că e bine să irosească o oră pentru un sonet; și până în cele din urmă toți trec sub tăcere, unii o jumătate bună, iar ceilalți cel puțin două treimi a locurilor neclare, și totuși sunt inutile, asta măcar străinilor, femeilor și tuturor acelor oameni cărora le este frică sau nu sunt deprinși a merge prin întuneric. Mai mult, deși nu toți comentatorii lui Petrarca stăpânesc limba italiană veche, oricum ei presupun cu toții că, cititorii o știu foarte bine: așa că, în general vorbind și această parte este inutilă străinilor, femeilor și italienilor de azi.
      Intenția acestei interpretări, este de a afirma că oricine înțelege cât de cât limba noastră modernă (de secol XIX, n.n E.D.P), îl poate înțelege pe Petrarca, totuși nu doar citind neglijent, căci în secolul acesta nu se poate face imposibilul, ci acordând măcar atenția obligatorie citirii articolului despre modă din ziare. O numesc interpretare, pentru că ea nu este un comentariu ca și altele, ci aproape o traducere

          
din rostirea veche și neclară, într-o rostire modernă și limpede, deși nu barbară, și se aseamănă puțin cu interpretările latine care se găsesc în edițiile clasicilor, denumite in usum Delphini. Nu intru niciodată în dispute; dar acolo unde comentatorii sunt discordanți, încerc doar acea interpretare care mi se pare reală, ori care am preluat-o de la unul din ei, ori pe care mi-o imaginez eu. Când două sau mai multe interpretări, ale altora, sau cele proprii, ori chiar una proprie și una alta, îmi par, de asemenea, a fi verosimile în același loc, le preiau imediat pe toate. Câteodată urmez un comentator, uneori altul, adesea niciunul, întotdeauna însă opinia mea. Nu evit nici o dificultate, nici atunci când toți comentatorii o fac. Ofer pe scurt, dar clar, toate informațiile istorice necesare pentru a înțelege bine textul. În principiu mă abțin să explic detalii precise, pe care după aceea, pas cu pas, le omit, căci eu cred că, el, cititorul, prin această lectură trebuie să dobândească câteva cunoștințe și practică în limba veche și în maniera rostirii lui Petrarca. Intenționez totdeauna să scriu pentru femei și pentru străini: dacă s-a în-tâmplat ca oamenii și literații italieni, prin această modestă interpretare, au ajuns să înțeleagă bine și pe de-a-ntregul vreun pasaj, neînțeles, ori rău înțeles, vor avea prilejul să repete ex ore infantium et lacterium (lat. din gura copiilor și a sugarilor), sau altceva spus în acest sens.

                                   nota bene

      Dat fiind faptul că acest text este cuprins în lucrarea lui Baldassarre Lombardi, L'Inferno di Dante Alighieri, Firenze, 1842, mi s-a părut interesant să alătur și textul privirii sintetice asupra Infernului lui Dante, din perspectiva lui Baldassarre Lombardi (1717- 1802), teolog, literat și critic literar italian, preluată din ediția Romualdo Zotti. Romualdo Zotti fiind, poate, cel mai bun exeget ai lui Dante din toate timpurile. Și asta pentru a ilustra cât de complexă poate fi lectura unui text scris cu peste șase secole în urmă, chiar și pentru vorbitorul nativ.


                       DESCRIEREA INFERNULUI
                                DUPĂ DANTE

                   PRELUATĂ DIN EDIȚIA ZOTTI *

   Cântul III

Spațiul de la poarta infernului până la râul Acheron (originea lui sunt lacrimile cretanilor – detaliu în Cântul XIV, râu situat in Epir, regiune din NV Greciei.) se împarte în două părți: în prima sunt sufletele celor care au trăit fără renume, adică păcătoși josnici, lipsiți de suflet și curaj, care au dus o viață apatică fără viciu și fără virtute, și sunt de aceea îmboldiți de tăuni și viespii, care le sărăcesc chipul de sânge, cântul III, versul 66, grăbind înapoi spre un semn care duce necontenit în jurul cercului, versul 52. 

         versiunea în limba română: EUGEN D. POPIN

mai mult.....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Wallace Stevens] [Dante Alighieri] [Cesare Pavese] [William Blake] [Liviu Antonesei] [Dan Lototchi] [Rodica Grigore] [Nicoleta Dabija] [Nicolae Silade] [Dan Danila] [Adrian Tion] [Magda Ursache] [Emily E. Dickinson] [Radu Ciobanu] [Marian Visescu] [Bedros Horasangian] [Mircea Petean] [Mihaela Albu] [Alexandu Cristian] [Marian V. Buciu] [Dan Anghelescu] [Vasile Gogea] [Clelia Ifrim] [Marko Bela] [Dorian Obreja] [Mirela Brailean] [Dan Pagis] [Grid Modorcea] [Stephen Gill] [Giacomo Leopardi] [Virgil Diaconu] [Horea Porumb] [Ioana Heidel] [Francis Jammes] [Stefanie Golisch] [Mircea M. Pop] [Herbert W. Muehlroth] [Horia Dulvac] [Werner Goebl] [Victor Ravini] [Bernhard Setzwein] [Mihaela M. Stroe] [Petru Iliesu] [Iulian Chivu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]