Guner Akmolla

                               Guner Akmolla- web

                     

            GUNER AKMOLA

             
                                             

       ANUL 1943 IN ISTORIA TĂTARILOR

             CRIMEENI DIN DOBROGEA.



     Importanţa istorică a unui an, cum este cazul în această documentare autentică şi extinsă într-un studiu ce acoperă aproape 20 de ani de muncă şi cercetare, depăşind adesea graniţele României, se explică prin anii din sfera cea mai apropiată ei, anteriori şi premergători, care şi-au pus amprenta tragică în istoria poporului meu.Uneori un fapt unic răscoleşte popoarele,răsturnând sau înălţând istoria unei epoci, a unui neam întreg sau a unui grup etnic ori social.
     Despre trecutul istoric al tătarilor crimeeni nu consider că este necesar să amintesc aici imperiile întemeiate,perioadele de glorie armată ori de prosperitate economică, şi mai ales, înflorirea culturală prin amprenta lăsată în civilizaţia mai multor popoare vecine, fie Imperiul Oastei de Aur, fie Imperiul Hanatului de Krăm.Totuşi, este dorită o trecere în revistă a marilor bătălii istorice de dinaintea constituirii imperiului ori de după destrămarea lui, chiar insistând asupra lichidării statului naţional tătar crimeean.Este punctul de vedere venit din interiorul ”cetăţii”. Strămoşii noştri au fost prezenţi în zonă începând cu avarii,apoi toate popoarele de neam turc au contribuit la etnogeneza noastră a tuturora, încât, oprindu-ne la apariţia mongolilor ce aveau în corpul de oaste element tătar (turc), deschidem pagina unei alte etape. Trebuie să amintim cele două mari bătălii care s-au finalizat prin cucerirea imperiului kăpceak, turcii de vest sau cumanii: în anul 1223 marele Ciugi conduce trupele mongole iar în 1239 însuşi Batu–Han organizează expediţia. Abia după supunerea kăpcegilor armata mongolă porneşte spre Viena, atacată pentru prima dată în anul 1252, când la Paris s-a iscat panica:” Vin Tătarii!” Următoarele momente de glorie ale strămoşilor, vestiţi pentru curajul de luptători dar şi
 

       
pentru cinstea şi corectitudinea în timp de pace, cu o educaţie din care se plămădeşte poporul ce naşte războinici “înfricoşători” pentru duşmani, (vezi Anatole France) sunt cunoscute în istoria universală şi mai ales a Rusiei cnezilor care erau întronaţi şi detronaţi în sunetul de “Ezan” rostit de Muftiul din Kazan! Redau un singur amănunt, dacă poate fi acceptat termenul aici, o relatare istorică preluată din opera clasică a celui mai mare fiu al tătarilor crimeeni locuitori ai Dobrogei: ”Tătarii- Turci - Crimeeni (Trecutul-Prezentul-Viitorul) operă tradusă de noi în anul 2006:
     “Dacă vei oferi unei fecioare un ulcior plin cu monede de aur şi-i vei aşeza ulciorul pe umăr, apoi îi vei da drumul să străbată singură imperiul de la Kefe la Ulan-Bator, ea va ajunge la destinaţie cu virginitatea şi cu ulciorul intacte!”(op.cit.p.27)
     Pierderea independenţei, cedarea ţării strămoşeşti prin simplă semnătură de către ultimul han, Şahinghiray, numit “tănârul cel rătăcit” de istoriografia otomană, în anul 1783, a însemnat sfârşitul unei istorii naţionale şi imperiale. Încep marile şi distructivele emigrări, sate întregi rămân pustii peste noapte,valuri de tătari dezmoşteniţi de istoria şi tradiţia lor, pornesc într-o pribegie fără de întoarcere! Aşezare otomană, Dobrogea, “pământul făgăduinţei”- Aq Topraq- îi primeşte periodic pe tătarii crimeeni, apoi pornindu-i spre Anatolia, mai ales după 1878, când se încheie o epocă. Acele perioade de emigrări, de strămutări forţate, ne-au epuizat, deoarece se cunoaşte Decretul dat de ţarina cea mai nefastă pentru noi, acea amantă de 10 ani a ultimului han,numit de ea în scrisori ”prinţul tătar fermecător şi cuceritor”, cel ce îşi efectuase studiile în Veneţia, (iar eu n-am putut înţelege de ce Occidentul “sare” peste această idilă?) era clar „să plecăm”; apoi se cunosc cauzele economice, sociale, politice, religioase ale emigrărilor, foarte bine analizate de către acelaşi M.Ulkusal, istoria epocii redând imaginea unei patrii părăsite doar în dorinţa de a nu pieri un neam întreg!
      Mutându-se din Crimeea în Dobrogea, din Dobrogea în Turcia, câteva generaţii au fost de sacrificiu. Lupta pentru supravieţuire a canalizat întreaga energie a unui popor astfel obişnuit cu vicisitudinile istoriei.
     Dar perioada 1929-1941 de relansare economică, culturală, politică din România interbelică şi-a exercitat amprenta benefică şi asupra micii noastre comunităţi, aflată în număr din ce în ce mai redus în cele două teritorii dobrogene . Tinerii noştri nu mai merg la studii în Orient, ei îşi vor desăvârşi studiile liceale şi universitare în România.Cultura română, spiritul ei naţionalist-patriotic, generează în sânul poporului meu o perioadă de avânt naţional-cultural. Mari personalităţi îşi asigură renumele în lumea noastră şi dincolo de graniţele României: poetul naţional Memet Niyazi, este cel care spunea la 1928: ”tătari, de acum România a devenit patria voastră; însuşiţi-vă cultura şi limba românească”. Liderul Mustegep Fazăl devenit ulterior Ulkusal, întemeietorul şi mentorul revistei EMEL, este personalitatea care şi-a dăruit întreaga viaţă idealului patriotic crimeean militând ”nu părăsiți România!” .............
    

mai mult.....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Andrei Zanca] [Dan Lototchi] [Rodica Grigore] [Liviu Antonesei] [Dan Danila] [Andrei Zanca] [Ion Neagos] [Nicoleta Dabija] [Mircea Pora] [Bedros Horasangian] [Adrian Gurgau] [Mihaela Albu] [K. V. Twain] [Magda Ursache] [Oana Hemen] [Vasile Gogea] [Clelia Ifrim] [Radu Ciobanu] [Dorian Obreja] [Nicolae Silade] [Miron Kiropol] [Mircea Petean] [Guner Akmolla] [Mirela Brailean] [Dan Pagis] [Ezra Pound] [Grid Modorcea] [Stephen Gill] [Sonia Elvireanu] [Constantin Stancu] [Victoria Comnea] [Angela M. Cristea] [Ioana Heidel] [Francis Jammes] [Geo Galetaru] [Herbert W. Muehlroth] [Irina L. Mihalca] [Werner Goebl] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]