GÜNTER KUNERT

            (1929 - 2019)

                
         OMUL NOU

Întors cu grijă
cu miezul înafară
așa încât să apar absolut nou:
Omul nou
lui însăși străin
așa cum se cuvine

Gura mea răzlețindu-se în invizibil
în vreme ce toate secretele
se văd ca și artere aglutinate
și împletitură confuză de nervi:

Numai de aceea
toată lumea este amabilă cu mine

îmi strânge mâna
ca să nu observ
cine sunt eu


         CÂNTEC DE SEARĂ

Când un melc își închipuie
că zboară
atunci el mă poate înțelege

Eu stau aici în întunericul
spiralei
fără o ieșire clară: ea contează
a fi atât de fragilă încât nimeni
nu îndrăznește să o descrie:
Un cuvânt greșit o distruge
și voi știți
cel mai bun din noi
e sedimentul

Așadar carcasa
multor morți și
multor semne
din care vin gândurile

sunt de altfel fără ecou

      
         REZOLVARE

1
Această umbră
de când a căzut peste noi
ca o perdea
se lasă încet
în vreme ce publicul se ridică
iar actorii au rostit de mult
cuvântul de încheiere

2
Așa se extinde zilnic
o bănuială
care mâine e în cutia poștală
moarta necunoscută
palidă și proaspăt ieșită de sub tipar
o pădure transformată-n cuvinte
o minune
pe care n-o poate schimba nimeni

3
Noi să fugim
de aici acolo sau acolo:
Atâtea puncte pe hartă
dar prea mărunte
ca să te ascunzi în ele
și deși atunci aveam
tot pământul sub control
iar acum: nimic în mână


       INSOMNIE

În nopțile cu lună plină
a pașilor prin casă
a cuiva ori a nimănui

Sub verdele pur
al privirii pisicii
îmi caut ținutul natal
între cărțile din bibliotecă
o țară din bunătate și răbdare

Încălzirea promite susurând
o liniște netemătoare:
comemorare a fantasmelor îndepărtate
cuibărite în spatele tău
nenumărate și nefaste

Doar tu ești și ai fost
materie
desculț în drum spre frigider
probabil
să găsești ceea ce cauți..............

Foto Copyright - Das blaue Sofa-Club Bertelsmann.

Traducere: EUGEN D. POPIN

mai mult........