Hans Sahl

                                                                                                              

Web Design

 

                         Hans Sahl - web

                              

 
               
HANS SAHL

                   (1902 - 1993)

Ultimii

Noi suntem ultimii.
Întrebați-ne.
Suntem competenți.
Purtăm cutia cu fișe
cu semnalmente prietenilor noștri
ca pe o cutie de vânzător ambulant în fața noastră.
Institute de cercetare se luptă
pentru facturile de rufe ale dispăruților.
Muzeele păstrează cuvintele-cheie ale agoniei noastre
ca pe niște relicve sub sticlă.
Noi, care ne-am irosit timpul
din motive de înțeles,
am devenit vânzători de vechituri ai nepătrunsului.
Destinul nostru se află sub protecția monumentelor istorice.
Cel mai bun client al nostru este
conștiința vinovată a posterității.
Luați, serviți.
Noi suntem ultimii.
Întrebați-ne.
Suntem competenți.
 

Memo

Un bărbat, pe care mulți îl credeau
înțelept, declarase, după Auschwitz
că poezia n-ar mai fi cu putință.
Bărbatul înțelept părea
să nu fi avut o părere bună
despre poezii –
de parcă ele ar fi niște consolatoare
pentru contabili sensibili
sau sticle cu spiriduși pictate,
prin care se vede lumea.
Noi credem că poeziile
abia acum au devenit iar cu putință
întrucât
doar în poezie se poate spune
ceea ce altfel
sfidează orice descriere.

       
Prețul pus pe cap

Au pus un preț
pe capul meu
ca să devin ca ei ‒
fără cap:
nu mai înțeleg timpul,
îmi bat copiii,
trebuie să mă tratez.

Au pus un preț
pe capul meu
ca să spun da fără să dau din cap,
să urlu fără să deschid gura,
să nu-mi dau și cămașa de pe mine
săracilor, pentru că nu e practic
și arată
lipsa experienței de viață.

Au pus un preț
pe capul meu
ca să încetez să îl vâr
în lucruri care nu mă privesc
și să aștept până ce se vor prinde
de locul mai înalt unde înainte
era un cap și până ce mi-l vor da
înapoi pe al meu,
exprimându-se regretul.

Când ultimul om a murit

Când ultimul om a murit
râurile s-au oprit din curgerea lor,
iar copacii s-au scuturat.
Femeile au adus pe lume pocituri.
Orașul San Francisco a fost devastat
de un cutremur în care jumătate
din populație a pierit, iar restul
a trebuit să plece.

Când ultimul om a murit
nu s-au întâmplat multe lucruri
care să nu se fi întâmplat deja. Oamenii și-au urmat
îndeletnicirile înșelătoare. Copiii
s-au ridicat împotriva părinților. Guvernele
au fost răsturnate și au fost alese altele noi,
care au trâmbițat o viață mai bună
prin difuzoare. Războiul care durase
deja atâta timp s-a întețit
și folosirea armelor atomice, care
aveau să-i pună capăt, a fost luată în considerare.

Când ultimul om a murit
aproape nimeni nu mai știa că trăise.
Doar uneori un copil, jucându-se,
își amintea de o mână pusă pe creștetul lui
și un bărbat își ridica ochii din ziar și spunea:
totul trebuie să fie altfel ‒ totul.
 

Traducere: Herbert-Werner Mühlroth și Ioan Milea

mai mult........

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Kurt Tucholsky] [Nicolae Silade] [Jack Hirschman] [Stefan Ghilimescu] [Mirela Roznoveanu] [Andrei Zanca] [Magda Ursache] [Kurti Laszlo] [Radu Ciobanu] [Dan Damaschin] [Dumitru Chioaru] [Ioana A. Dragomir] [Remus V.Giorgioni] [Marieva Demetrescu] [Paul Sarbu] [Caroline Carver] [Alexandru Jurcan] [Maria Postu] [Stefan Marinescu] [Camelia Oprita] [Hans Sahl] [Constantin Tanase] [Tadeusz Rozewicz] [Fernando Gill Villa] [Carlos Aguasaco] [Oscar Limache] [Fernando S. Torres] [Helmut Krausser] [Ciprian Vestemean] [Mihaela Pasat] [Nicolaie Adam] [Gabriel Todica] [Daniel T. Moran] [Alexandru Cazacu] [Mihai Eminescu] [Paul Leibovici] [Laurian Lodoaba] [Andrej v. Amady] [Werner Goebl] [Tatiana Ernuteanu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]