Horea Porumb

                                  Horea Porumb - web

                     

              HOREA PORUMB


                                             

                               Viaţa la ţară                    


     M-am născut la Cluj. (Vorbeşte un bărbat înalt de statură şi blând la grai).

    Am fost de faţă când l-au ridicat pe tata. Cei patru oameni ai legii, în uniformă, au venit după căderea serii. Ne-au cerut să rămânem toţi într-o odaie. Mai întâi, tata a stat de vorbă cu indivizii în camera alăturată. Am lipit paharul de uşă şi urechea de pahar, sperând să aud ceva. În zadar.

    Tata iese, palid şi ne spune că ne va părăsi.
    - Să-i dai în grija bunicilor de la ţară, a mai apucat să-i lanseze mamei.
    Aşa se face că toţi fraţii am ajuns în acel colţ de rai.
 
    Bunicii trăiau din ceea ce le aducea grădina. Zarzavaturi, fructe, miere de albine - şi carne de pasăre, o dată pe săptămână.

    Nu prea ne sinchiseam de sărăcia lor. Eram ştrengari. Puneam scaieţi pe drumul de ţară, pe care îi acopeream cu muşchi. Treceau femei, desculţe, şi le vedeam de după gard ocărând şi aplecându-se să-şi scoată spinii din tălpi.

    - Facem asta ca să le vedem curul!, bravam noi, băieţii...

    Am legat o bancnotă de un leu de o sfoară şi am lăsat-o în drum. Veneau oameni, mai ales ţigănci, şi se aplecau să o ridice. Noi trăgeam de sfoară şi ne prăpădeam de râs văzându-i cum îşi făceau cruci...

    Bunicul avea stupii în faţa casei. Pândeam momentul când albinele ieşeau să facă „bărbi”, adică să formeze ciorchini la intrarea în stup, atârnându-se una de alta. 

       

      Aşteptam sosirea factorului poştal şi atunci, cu o nuia lungă, dădeam în ele. Barba se desprindea, albinele cădeau, apoi se agitau dezorientate, năpustindu-se pe bietul poştaş.
     - Uitaţi ce mi-o făcut „furnicile” dumneavoastră, domnule...
     - Vai, nu se poate, doar eu le cunosc, sunt blânde, îl asigura bunicul, nebănuind că „cineva” le-ar fi provocat...
     Se afla în sat un ţigan cam trăsnit, era „nebunul” satului. Îl chema Rudy.
     - Hai, Rudy, că am o treabă pentru tine, îl chemase odată bunicul.
     L-a întâmpinat cu o joardă şi i-a întins-o.
     - Rudy, bate-mi te rog câinele.
     - Vai, domnule...
     - Te rog să-l baţi cu nuiaua.
     Rudy s-a apropiat de căţelandrul legat şi a dat în el. Chelălăieli cumplite.
     - Mai tare, Rudy. Aşa!...
     După asta, chiar din acea seară, câinele făcea un tărăboi imens dacă trecea vreun ţigan fie şi pe partea cealaltă a drumului, darămite să se atingă de gard. De atunci niciun ţigan nu s-a mai apropiat de ograda bunicului.
     Pe vremea aceea era încă voie să-i numeşti ţigani…

     Ne plăcea să ne scăldăm sub podul de cale ferată. Până acolo mergeam cam un kilometru pe poteca de lângă linii. Şinele erau însoţite de două sârme întinse, susţinute de stâlpişori, ce serveau la transmisiuni, sau bariere, între staţii. Ce ne trecu într-o zi prin minte? Am împletit firele între ele, răsucindu-le cu un băţ, în vârful căruia am fixat o măciucă de lut. Când îi dădeam drumul, băţul se rotea şi catapulta măciuca, care pleca precum o ghiulea.
     - Hai s-o pregătim să lovească în tren!
     Zis şi făcut. Am „armat” catapulta şi am aşteptat colosul care se apropia.

     Ei, dar era un tren militar, plin de ruşi. La una din ferestrele deschise stătea un ofiţer, rezemat cu coatele pe ramă şi aplecat în afară. Tocmai atunci plecase ghiuleaua şi pocnise fix în dreptul geamului. Zgomot asurzitor. Ofiţerul trage semnalul şi trenul se opreşte brusc, după ce parcurge abia câţiva metri. Noi, care eram pitiţi în porumb, o luăm la goană prin lan.
     Coboară circa o mie de militari şi se dispersează pe tarla, ca să dea de „vrăjmaş”. Schimbă între ei vorbe, semnale de fluier. Ajunşi la marginea satului, ne aşezăm „cuminţi” cu picioarele în şanţ şi privim cu falsă naivitate desfăşurarea de forţe.
     N-au găsit nimic semnificativ, s-au re-îmbarcat şi s-au dus.
    Am fi putut s-o păţim rău. L-am fi întâlnit poate pe tata, la mină, mai devreme.
     Tata a revenit acasă abia în 1958. ..........
     

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Wallace Stevens] [Dante Alighieri] [Cesare Pavese] [William Blake] [Liviu Antonesei] [Dan Lototchi] [Rodica Grigore] [Nicoleta Dabija] [Nicolae Silade] [Dan Danila] [Adrian Tion] [Magda Ursache] [Emily E. Dickinson] [Radu Ciobanu] [Marian Visescu] [Bedros Horasangian] [Mircea Petean] [Mihaela Albu] [Alexandu Cristian] [Marian V. Buciu] [Dan Anghelescu] [Vasile Gogea] [Clelia Ifrim] [Marko Bela] [Dorian Obreja] [Mirela Brailean] [Dan Pagis] [Grid Modorcea] [Stephen Gill] [Giacomo Leopardi] [Virgil Diaconu] [Horea Porumb] [Ioana Heidel] [Francis Jammes] [Stefanie Golisch] [Mircea M. Pop] [Herbert W. Muehlroth] [Horia Dulvac] [Werner Goebl] [Victor Ravini] [Bernhard Setzwein] [Mihaela M. Stroe] [Petru Iliesu] [Iulian Chivu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]