Horia I. Groza

                                                                                                              

Web Design

 

                                      Horia Ion Groza -alt                                                                                                                        

 

                HORIA ION GROZA


                      Poezia ca meditaţie şi rugăciune
               Theodor Damian, Poemele de la Maria Eich

     Cel mai recent volum al remarcabilului poet Pr.Theodor Damian, Poemele de la Maria Eich (Ed. Timpul, Iaşi, 2021), se distinge de restul bogatei sale creaţii lirice prin acea înţelepciune firească şi profundă la care se ajunge după o îndelungată experienţă de viaţă, când tumultul şi arderile se retrag în adâncuri lăsând la suprafaţă frumoase reţele cristaline prin care curge lin lumina. Părintele Theodor Damian a împlinit şapte decenii de viaţă şi a marcat acest nou prag al înţelegerilor existenţiale cu o minunată carte concepută în mare parte în cele şase luni de meditaţie creştină petrecute în oaza augustină a Mănăstirii Maria Eich, unde se retrăsese silit de carantina cerută de pandemie. Această mănăstire se află în Planegg, aproape de München, în Germania şi a fost ridicată pe locul unde, prin anii 1710-1711, în scorbura unui stejar, era o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului.
     Abatele Henri Brémond remarca natura a poeziei de natură religioasă: ea sună ca o rugăciune, care însă nu se roagă ea însăşi ci face pe alţii să se roage (Henri Brémond, Rugăciunea şi poezia). El observa că noi trăim la suprafaţă, deoarece ne temem, ne evităm şi chiar ne jucăm de-a-v-aţi-ascunselea cu noi înşine şi menţiona totodată gândul lui Paul Claudel că, de cel mult două-trei ori în existenţa noastră, conştiinţa noastră interioară intră deodată în acţiune şi atunci, pentru un minut, comunicăm printr-un nou sentiment cu o nouă persoană – este minutul când se dezvăluie persoana autentică din noi (fiinţa creată de Cel de Sus şi nealterată).
     Scrisul, notează la rândul său poetul Theodor Damian, este o jertfă care deschide o poartă spre noi înţelegeri: “orice literă pe care o scrii/ sapă în tine o groapă/…/Cu cât mai mult scrii/ cu atât creşte în tine, abisul/ ca o gaură neagră/ ce dă naştere unui nou univers” (Ca mirele vrăjit). Blaga spunea că poetul “scoate cuvintele din starea lor naturală şi le aduce în starea de graţie” (Lucian Blaga, Elanul insulei). Pentru receptarea deplină a acestei stări extraordinare este însă necesar un anume efort fără de care cititorul se pierde în efemer. 

      
Avertismentul Poetului vizează “pe cine înghite chitul acesta/ se ştie -/ pe cel care-mi citeşte poemul/ în fugă/ şi nu respiră adânc/ la fiecare vers/ la fiecare rimă/ ca după o noapte de rugă”(Peste prăpastia trupului). Cel care depune efort este răsplătit cu o nespusă bucurie şi cu o transfigurare interioară, dincolo de limitele comune ale simţurilor trupeşti. “Aşa îşi împlineşte poetul menirea/ aşa i se bucură pofta/ când trece peste prăpastia trupului/ şi ajunge/ în ziua a opta” (Peste prăpastia trupului).
     Cartea Poemelor de la Maria Eich este ca o simfonie schubertiană cu limpezimi, cu rotunjimi perfecte. Ea îl conduce pe cititor ca pe un prieten intim, cu un ton cald şi firesc, prin multiple taine existenţiale, trecând dintr-o nuanţă într-alta, dintr-o aluzie biblică într-alta literară, cursiv, fără stridenţe, cu mână sigură dar neostentativă, de experimentat cicerone, în pledoaria sa pentru a trăi căutând şi urmând pe Dumnezeu. “Dumnezeu/este un fenomen acustic/ un Cuvânt la capătul tăcerii” (Corectitudine metafizică). Iar noi “suntem umbra Cuvântului/ de aceea nu putem rosti/ totul/ e bine să fii literă în Cuvânt”. Trebuie să tindem spre “vremea/ când litera se va topi/ în Cuvânt/ ca înainte de facerea lumii”, căci numai atunci vom ajunge, prin transfigurarea fiinţei noastre, să purtăm în noi “Cuvântul fără litere” care “va fi foc/ lumină şi slavă” (Umbra cuvântului). Poetul ne conştientizează că “ni s-a dat cuvântul/ ca să nu uităm/ cum să ne mişcăm/ şi cum să trăim/ căci vine timpul/ cănd moartea ne fură/ cuvântul/ aşa cum păpădiilor/ după înflorire/ le fură seminţele/vântul” (Du-te şi spune). Drumul trece prin suferinţă, prin acea lungă tăcere la capătul căreia ne aşteaptă Cuvântul Care este Dumnezeu şi Care este deasupra morţii. “Orice rană/ vine dintr-o mare tăcere” dar “fără ea/ nu vei găsi niciodată/ drumul spre înviere “ (Van Gogh II).
     Primul pas necesar este discernământul, izolarea din cele trecătoare, concentrarea pe esenţe, într-un cuvânt, Pustia. Este întâia treaptă din Scara Sfântului Ioan Climacus, Scara dumnezeiescului urcuş. Domnul Iisus a avut nevoie de pustie pentru o autodefinire stabilă înainte de a porni la munca Sa misionară. “Singura scăpare-i pustia/ de acolo începe/ cu adevărat/ veşnicia” (Lăuntricul animal). Cum bine spunea Ioan Alexandru, “Poetului i-a fost încredințat/ Pustia s-o iubească şi străbată/ Întemeind din vămi în vămi/ Albastru câte-un ochi de foc în piatră” căci “Poetul şi Pustia” sunt “pururi frați/ Porniți în căutare prin Pustie/ Maica lor e Pustia şi ei sunt îmbarcați/ Pe-o navă-mpotmolită în Pustie” (Ion Alexandru, Ce este Pustia?). “Orice ai fi/ nu poţi să te ascunzi/ de aceste pustii/ ele sunt înăuntru/ şi în afară” (Corectitudine metafizică). Vom recunoaşte că “O singură stăpână are pustia/ un singur nume/ se rosteşte acolo/ ca un fel de fiat lux” (La facerea lumii Maria). De aceea în deşert, chiar “fiind fără ţintă/ nu te poţi rătăci” (Suflete al meu). Pustia, ca entitate, dezvoltă o întreagă filozofie a trăirii: “Virusul pluteşte/ deasupra/ împrăştiind miros/ de pustie/…/Dar universul este în/ expansiune/ deci la fel şi pustia/…/ Fiara stă blândă/ acolo unde e
.......           

mai mult........

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Kurt Tucholsky] [Andrei Zanca] [Dan Danila II] [Letitia Ilea] [Nicolae Silade] [Stefan Ghilimescu] [Mirela Roznoveanu] [Magda Ursache] [Radu Ciobanu] [Dan Danila] [Mircea Pora] [Mircea Petean] [Zenovie Carlugea] [Serban Chelariu] [Savu Popa] [Icu Craciun] [Marcel Mureseanu] [Stefan Marinescu] [Adrian Grauenfels] [Constantin Arcu] [Sanziana Batiste] [Nicolaie Adam] [Horia I. Groza] [Eugen Dorcescu] [Viktoria Kirilov] [Dragos Niculescu] [Dan Laurentiu] [Gheorghe Filip] [Ion Haines] [Constantin Manea] [Caliopia Tocala] [Florin Logresteanu] [Herbert W. Muehlroth] [Hans Dama] [Krzysz. Dabrowski] [Alexandru Jurcan] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]