Iancu Motu

                                   Iancu Motu

                                                         

                  IANCU MOȚU


                               
                       POVESTE DE IARNĂ (I)

                 (Un „reportaj” feroce în memorie)


     Orice poveste trebuie (?) sau ar trebui să înceapă cu miticul „a fost odată ca niciodată”. Deci, a fost odată ca niciodată o Românie în care părinţii nu-şi abandonau copiii. Îi creşteau şi se bucurau de ei. La rândul lor, copiii odată ajunşi oameni în toată firea îşi îngrijeau părinţii ajunşi la senectute. Ce mândri erau taţii şi mamele când fiii lor le purtau mai departe numele şi nu de puţine ori şi meseriile. Se formau, nu de puţine ori adevărate dinastii de familie, fiii luând drept exemplu inclusiv ocupaţiile taţilor. Mamele, devenite bunice, se mândreau cu armatele de nepoţi şi nepoate. Se îngrijeau să crească sănătoşi şi frumoşi la trup şi minte. Aşa a fost multă, multă vreme. A fost până când peste România s-a năpustit ciuma roşie a comunismului. Taţii şi mamele au ajuns să se teamă pentru vieţile lor şi ale copiilor lor. Răul a atins cote greu de imaginat. Soţi care nu-şi mai doreau copii. Copii care nu-şi mai doreau părinţii. Soţi care pentru a-şi salva copiii i-au abandonat. Ştiau că urmaşii lor sunt în pericol odată ce ei înşişi, părinţii, deveneau ţinte ale autorităţilor comuniste.
     Iarna anului 1953. Luna decembrie, cândva între Sf. Nicolae şi Crăciun. În gara Simeria intră un tren ce venea dinspre Sibiu. E seara târziu, e frig, tot mai frig. Trenul opreşte pentru alimentare şi pentru ca unii pasageri să coboare sau alţii să urce. Simeria e nod feroviar. Se pleacă şi spre Ardeal dar şi spre vest, către Arad iar de acolo către graniţă!. Cu foarte puţine clipe înainte de a-şi relua drumul spre vest, din tren coboară un bărbat. E îmbrăcat bine dar hainele ( paltonul) par un pic ponosite. Are în mână un coş de nuiele bine învelit. Se uită atent în jur. Pe linia alăturată staţionează o garnitură de tren personal care urmează să se îndrepte către Cluj. Bărbatul urcă în trenul gol care tocmai stătea să fie tras la peron. Lasă coşul de nuiele într-un compartiment gol şi neluminat. Apoi coboară grăbit şi se urcă în trenul său care tocmai se pusese în mişcare. Se urcă din mers, se duce la locul său şi se aşează lângă o femeie.


     E soţia sa care plânge înnăbuşit fără să scoată un sunet. Lacrimile curg fără oprire. O ia protector de după umeri. Nu scot, niciunul, vreun sunet. Stau în întuneric şi se uită după trenul ce duce cu sine coşul de nuiele. În el sunt copiii lor. Lumina ochilor lor, darul de la Dumnezeu pentru o pereche ce nu se mai găsea la prima tinereţe. Trenul prinde viteză în drum spre Arad. Femeia plânge tot mai tare. Bărbatul e tot mai neliniştit. Devine nervos chiar. Îşi aprinde ţigară de la ţigară şi se uită foarte des la ceas. Un ceas Anker cu indicatoare fosforescente. Aşteaptă ceva, pe cineva. La staţia următoare ar trebui să înceapă controlul miliţiei şi al grănicerilor. El şi soţia sa care continuă să plângă nu au niciun fel de acte. După o vreme trenul intră într-o gară. Se urcă miliţieni şi grăniceri. În fruntea lor e un bărbat îmbrăcat într-o manta ofiţierească de piele. Poartă pe cap pălărie cu boruri largi. Dă ordine scurte miliţienilor şi grănicerilor. El însuşi intră în compartimentul în care o femeie plânge şi un bărbat aşteaptă încordat şi încruntat. Fără să aprindă lumi-na, fără să scoată vreo vorbă scoate din buzunarul mantalei de piele două paşapoarte şi i le întinde bărbatului. Îi şopteşte ceva la ureche şi iese. Trece apoi la celelalte compartimente. Lasă în urmă plânsul în valuri al unei femei şi o oarecare speranţă. Speranţa că un bărbat şi o femeie vor putea trece de frontieră. Că cei doi nu vor ajunge în mâinile securităţii.

Trenul de Cluj.
       Odată pornită spre gara Simeria, garnitura de Cluj ajunge la peron. Lume multă. Urcă oameni de toate felurile. Vine Crăciunul. Unii au bagaje voluminoase. În unele bagaje se găsesc de-ale gurii. În România vine Crăciunul dar e foamete. Pentru România nu mai e Crăciun! O femeie de 36 de ani fusese la Petroşani să-şi vadă rudele. Are cu ea un geamantan în care are mai   mult fleacuri de femeie. E o femeie frumoasă, cochetă. Urcă în tren, intră în primul compartiment. Imediat după ea urcă un bărbat masiv, îmbrăcat în uniforma de ceferist. Mai urcă şi mulţi alţii. Cu toţii văd pe bancheta din compartiment un coş de nuiele bine înfofolit. Şi, cu toţii, aud scâncet de copii mici, foarte mici. Dau cu grijă deoparte păturile groase de lână şi, stupefiaţi, văd doi copii. Copiii scâncesc, de foame sau de frig. Nu ştiu ce să facă. Întreabă din om în om unde este mama. Niciun răspuns. Ceferistul coboară în gară. Vorbeşte cu colegi de-ai săi, cu şeful de gară. Toţi caută o … mamă!  Vine şi miliţia. Încep întrebările. Se începe căutarea mamei sau a tatălui celor doi copii. Nimeni nu ştie nimic, nimeni n-a văzut nimic. Trenul de Cluj ar trebui să plece. E oprit. În compartiment copiii plâng tot mai tare. O ţărancă din tren aduce o sticlă cu lapte şi improvizează un biberon. Le dă copiilor să mănânce. Între timp ancheta din gară ia amploare. Cine sunt copiii? Ai cui sunt, cine i-a abandonat într-un compartiment de tren? Copiii n-au niciun semn de recunoaştere. În coşul de nuiele nu se găseşte niciun indiciu.............

mai mult........

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Dorin Tudoran] [Liviu Antonesei] [Magda Ursache] [Ion Muresan] [Irina Petras] [Bedros Horasangian] [Maria G.Calandrone] [Vasile Gogea] [Radu Ciobanu] [Clelia Ifrim] [K.V. Twain] [Dan Danila] [Victoria Comnea] [Iulian Boldea] [Attila Jasz] [Eugen Dorcescu] [Gabriela Feceoru] [Stefan D. Dancus] [Christopher Kloeble] [Ioan Grosan] [Vasile Muste] [Paulina Popa] [Dorin David] [Iancu Motu] [George Echim] [Yehuda Amichai] [Nicolae Silade] [Alexandru Jurcan] [Mariana Floarea] [Daniel Lacatus] [Hans Dama] [Werner Goebl] [Ruxandra Niculescu] [Eugen Matzota] [Remus V. Giorgioni] [Mihaela Oancea] [Slavomir Gvozdenovici] [Petar Milosevici] [Daniela Radu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]