Ioan Popoiu

                                                                                                              

Web Design

 

                      ioan-popoiu                                  

                       
           
IOAN POPOIU


         UN TĂRÂM INEXISTENT

              MOTTO: ,,îți surprinzi singur cuvintele
                        cum alunecă noaptea pe
                      abstracte metale risipindu-se
                           căutându-și alt grai..."

                              (A. E. Baconsky)

sunt adâncit în tăcere în melancolie mă dizolv
dacă mă întrebi nu știu ce să-ți răspund
simt o imensă oboseală o inutilitate de a fi
acum chiar nu mai văd rostul sensul lucrurilor 
mă destram în vis nu sunt eu însumi nu știu nimic esențial despre mine
mă simt complet golit în aceste clipe
cuprins de o boală ciudată imposibil de definit
nu mai înțeleg refuz să mă accept
ce este cu noi ce se-ntâmplă de ce
suntem fii ai clipei fericite repede trecătoare
și parcă ne pulverizează cu fragilitatea ei
lumea aceasta
orice lume nu este decât o părere
o simplă amăgire
inconsistentă ca și clipa care s-a dus
în fond nimic nu rămâne totul e ireal
universul omul sufletul
mereu însetat în căutarea necuprinsului
până și zeul poate fi îndoielnic
vom călători
în continente și galaxii îndepărtate
căutăm un tărâm inexistent
imposibil de atins
toată viața este așa pură nestatornicie
mereu căutăm ceva nedefinit
golul din suflet pare fără sfârșit unde să este ieșirea intr-o lume în destrămare
nu există țintă nimic nu ne satisface 
doar căutare frământare zbucium
adevărul nu există
nu poate exista
abstracțiune moartă
lumea nu e reală doar o succesiune de stări
nimic din ceea ce există
nu se identifică cu
spiritul eternul universalul

       
           ANTINOMIILE LIBERTĂȚII

                  MOTTO: ,,dacă ai ochii deschiși
                         nu înseamnă că și vezi..."

                           (Alexandru Petria)

nu poți vedea realitatea lumea esența profundă a lucrurilor decât de sus sau de la margine din unghiul tău propriu de vedere ca și când ai privi prin ochiul lui Dumnezeu lumea a fost plăsmuită pentru exercițiile și jocurile oamenilor al nașterii al creației al morții ea nu este până la urmă decât o fantasmă o frumoasă iluzie în care să ne descoperim pe noi să aflăm cine suntem aparență sau esență umană oamenii sunt ființe muritoare din zona intermediară aflați între îngeri și demoni liberi să urce la Dumnezeu sau să cadă în abis prin voința proprie prin alegere nimic altceva nu-i poate salva libertatea îi poate în mod egal zidi sau distruge modernitatea ne-a învățat să medităm la antinomiile libertății ce este libertatea nu știm poate nu vom ști niciodată fiind dar divin străină de sfera umană ea nu este rațională cel mai mare mister de descifrat
armă sinucigașă sau scară de îngeri ce urcă la cer
de la romantici știm că libertatea
e o povară greu de suportat
sădită în ființa sa de Dumnezeu
omul s-a trezit că nu știe ce să facă cu ea
întoarsă adesea nesăbuit
împotriva Creatorului
a propriei persoane
spre distrugere și neființă
o mare provocare o iluzie sau o speranță
dar mereu ceva nedefinit
aflat la limită
câte drumuri nu se deschid de-aici
o răspântie abisală
sau o dilemă tragică
Calea ce duce la libertate
este primejdioasă
ca o punte îngustă între două tărâmuri...
 

            DEȘERTUL TĂTARILOR

            MOTTO: ,,ochi crispați melancolii metalice
                        acolo nu se poate muri
                           și nu se poate trăi
                         căci e undeva un hotar..."

                              (A. E. Baconsky)
 
în ființa mea e un gol imens acum privesc ca la un film cum se profilează la orizont imperiul răului de neoprit de neînțeles de necuprins cu gândul toate sunt răvășite numai vânturi potrivnice la răspântii ca și când aș fi în ochiul ciclonului nu se vede nimic în jur nu mai așteptăm nimic suntem invadați pustiul în inima civilizației europa nu mai există doar un câmp de luptă comun regresie istorică irepresibilă în numai câteva zile cele mai neașteptate și incredibile stări și senzații nu mai pot păși nu mai pot gândi reperele zac la pământ Spiritul a fost alungat undeva departe oare ce se-ntâmplă acum cu noi cum arată sfârșitul lumii acesta să fie cu ............

mai mult....

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Georg Trakl] [Andrei Zanca] [Dan Danila I] [Letitia Ilea] [Nicolae Silade] [Stefan Ghilimescu] [Mirela Roznoveanu] [Magda Ursache] [Radu Ciobanu] [Liviu Antonesei] [Dan Danila II] [Serban Chelariu] [Mircea Pora] [Savu Popa] [Ioana Greceanu] [Elina Adam] [Nicolae Mares] [Marian Dopcea] [Icu Craciun] [Marcel Mureseanu] [Stefan Marinescu] [Clelia Ifrim] [Dorian Obreja] [Liana Nicolae] [Sanziana Batiste] [Horia I. Groza] [Eugen Dorcescu] [Constantin Manea] [Caliopia Tocala] [Dan Laurentiu] [Gheorghe Filip] [Rosemarie Haines] [Adriana Weimer] [Ioan Popoiu] [Herbert W. Muehlroth] [Hans Dama] [Paul Sirbu] [Mihaela M. Stroe] [Nicholas Jordan] [Fl. Smarandache] [Victor Ravini] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]