Ioana A. Dragomir

                                                                                                              

Web Design

 

                       Ioana Amalia Dragomir - web

                     

 IOANA AMALIA DRAGOMIR


              Poeme


Durere


Mă dor aripile frânte de vânt
S-au deschis răni de sânge amar
Mă strigă penele înfipte-n pământ
În mine încă-s vise ce dispar.

Mă doare tăcerea de-abis plin de sânge
Căci veninul azi îmi pictează contur
Sunt singur-acum sub lună ce plânge
Visând cer de lacrimi, de foc şi azur.

Şi luna pe dealuri e-o pată de sânge
Îşi plânge amarul în pene uscate
O funie rece de gât mi se strânge
Şi inima-mi zboară năvalnic departe.

Şi focul mă arde, mă-nchide în mine
Şi penele-mi cad amarnic pe sol
Rămâne cenuşa sperând la mai bine
Dar plouă pe ea şi se face nămol.

Şi gerul nu-ngheaţă, natura dansează
În umbre încete pe zidul de ploaie
Îmi cânta prohod şi cavou desenează
În mine mai sunt doar bălti şi noroaie.

Rămâne trecutul, istorii uitate
Rămân numai eu, un înger distrus
Regretele stau ţintuite la spate
Cuvinte le-au ars căci n-am nimic de spus

Şi-acum totu-i sec, nimic nu mă doare
N-am azi nici regret dar nici fericire
Înalţ aripi negre spre soare
Căci n-am nici trecut şi nici amintire.


Noapte

Se lasă-ncet amurgul în liniştea uitării
Şi luna rece-apare din valurile mării
Azi vântul bate aprig pe stâncile uscate
Copil născut din neguri, din umbră şi din noapte.

Pe piscurile ude, un vultur țipă straniu
Când vântul îi străbate tot sângele din craniu
E-o noapte de durere, de vifor şi cenuşă
Când vântul trece parcă, prin geamuri şi prin uşă.

Un singur om în noapte încearcă să ajungă
Cu muza lui din vise pe suflet să se ungă,
Dar vântul îl împinge cu ură în uitare
Şi din plămâni îi smulge şi ultima suflare.

Un urlet de-agonie răsună din abisuri
Şi umbrele se-ascud la margine de visuri
Un felinar clipeşte şi se scufundă-n noapte
Doar vântul bate aprig cu gemet şi cu şoapte.

Din beznă se iveşte, sinistră şi diformă
Cu steagurile rupte, corabia fantomă
O umbră din tenebre adusă din trecut
O replică ciudată a unui suflet mut.

O noapte de teroare, o noapte de coşmar
În care mai răsare un ultim felinar
Un gând frumos ce piere, înconjurat de ape
Se duce solitar mormântul să şi-l sape.

Un clopot se aude, plângând în depărtări
Chemând toţi rătăciţii ce umblă pe cărări
A amorţit şi viaţa, s-a-nțepenit pământul
În casă e beznă şi-n suflet bate vântul.
 

Crimă


M-aţi omorât c-o petală
M-aţi alungat c-un vis
V-aţi adunat cu fală
În valuri m-aţi închis.

Mi-aţi dovedit c-am uitat
Nu mi-aţi adus aminte
Şi-n creier rece mi-aţi săpat
Trist joc de cuvinte.

M-aţi distrus cu-n mac
Şi m-aţi ascuns în gheaţă,
Şi m-aţi lăsat să zac
Să putrezesc în ceaţă. ............

mai mult....

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Kurt Tucholsky] [Andrei Zanca] [Nicolae Silade] [Jack Hirschman] [Stefan Ghilimescu] [Mirela Roznoveanu] [Magda Ursache] [Kurti Laszlo] [Radu Ciobanu] [Mircea Petean] [Dumitru Chioaru] [K.V. Twain] [Mircea Pora] [Ioana A. Dragomir] [Mircea M. Pop] [Remus V.Giorgioni] [Marieva Demetrescu] [Anca Sirghie] [Magda Ursache II] [Caroline Carver] [Damaschin P. Buia] [Maria Postu] [Stefan Marinescu] [Ioana Cosma] [Hans Sahl] [Tatiana Ernuteanu] [Tadeusz Rozewicz] [Marcia Barroca] [Claudio Aguiar] [Mihaela Oancea] [Mihai Eminescu-engl.] [Mihai Eminescu-germ.] [Mihai Eminescu-fr.] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]