|
Voiaj
Sbor alb, aruncat peste zare,
Trec albe legiuni de gānduri –
Nici-o stea, nici-o statuie de sare,
Īnfipte-n trecut, īn curānduri.
Alergam, aur, printre platanii suri,
Ceas deşteptător pentru fluture şi cuc,
Iarba ne māngāie, plopii mahmuri
Şi Dumnezeu e bun ca un eunuc.
Privire departe, cer larg, deschis,
Ne jucăm cu focul, cu inima mea;
Somnul e mort, visul e deschis
Către viaţă, moarte, aer, catifea.
Plouă la sud, fulgeră norii,
Peste noi ţipă cocorii de spaimă –
Numai un puţ numără călătorii
Şi rugăciuni adānci singur īngaimă.
Anii mei
Anii mei ca merele toamnei trec
Cu dragostea, cu tristeţea, cu bucuria;
Peste calendar, peste zile m-aplec
Şi-mi plac colindele şi Sāntamaria.
Visez ades la biserica din copilărie,
Bătrānă, cu denie, cu joc, cu prohod;
La bālciuri o fată, o menajerie
Şi eu evoluānd, īntre ele, Irod.
Drumuri īn apă, berzele călătoare,
Feerie de primăveri şi uimire.
Blāndul Isus īntre copii, sunătoare
Īn frunza de plopi – aninată vuire.
Anii mei, lunile şi zilele mele,
Fraţi şi surori cu viaţa, cu amintirea
Merg către unde? Şi vă scutur nuiele
Īn sufletul negru cum este cernirea.
Melancolie
Stăm aşa gravi, timpul ne plouă,
Cu destinul alături īmbătrānim;
Altă lumină, aer, lume nouă
Şi călătorim etern către ţintirim.
Scocul nădejdii sec, gāndul coclit,
Prin sānge trece cornul tristeţii:,..........
|
