Ion Caraion

                                                                                                              

Web Design

 

                 Ion Caraion

                              

 
         ION CARAION

              (1923-1986)


    

             Amurguri... Disproporții...

Amurguri... Disproporții...
O umbră e mai mare. Un munte e mai mic.
Și Iov, în stânga porții, pe un polog de paie,
N-aude, dacă-l strig.

A asurzit pământul întreg și este orb,
Parabola, comerțul și omorul
(nu-și scoate corb la corb ficații și nici ochii)
cinează laolaltă, cu-aceeași cupă sorb
și poartă-aceleași rochii.

Simbolul a murit. Ostatec împușcat,
strigoiul vremii-și mută din loc în loc sorții
ori sufletul coclit, prin care paște vidul.

Amurguri... Disproporții...
O umbră e mai mare.


                A fi continuu

Capetele aducerii-aminte
Pe cuvinte – iarnă. Pe prag – sânge de scorpie
Lumina ascultă la uși
Trecem tăcuți.
Din fiecare strop de umbră răsare pod.
Fluviu de morți
Sâmburi zvârliți în cântece care nu se aud.eafăr

 

   
             Am cunoscut la Danzig o femeie
 

Doi ochi de sticlă mă făceau să sufăr
La
Ceainăria
Serii de pe cheiuri.
Tu, mare,-ți vezi și-acum de obiceiuri.
Te legeni încă, lujer de nenufar.
Am cunoscut la
Danzig o femeie.
Privea absent ca-n
Crimă și pedeapsă.
Ori soarele, ori melcul de pe coapsă a-ntors-o către mine dinspre-aleie.
Și-a ridicat ciorapul ; îmi zâmbise — și-am zăbovit sub firma violetă a după-amiezii, muți ca-ntr-o vignetă.
Mai tremuri încă, floare de narcise ?
Să nu-și înțepe-n ele vreo vioară, medalioanele de-email și dantelă și le-aplecară, în treacăt, de la vela
trimisul nou al soarelui de vară.
(Dintr-un poem pierdut)
Am cunoscut la
Danzig o femeie.
Plouă mărunt ca-n
Crimă și pedeapsă.
Surparea moale-a umbrei de pe coapsă stârni o velă.
Negre orhidee
pe brațe marea-n zori îi aruncase ; visa-n nisip, vindea acuarele la trecători ori au strigat-o ele — eriniile nordului pletoase.
Am scos un crin și m-a privit agale — oprită-n pragul cafenelei scunde — cum umblu-n zarva zalelor rotunde din coșul cu tristeți orientale.
Profilu-n seri de neagră orhidee tăcerea vorba zâmbetul privirea
Și-aceleași crengi scandau nemărginirea.
Am cunoscut la
Danzig o femeie
Se lumina un yaht ieșind din radă ; se depărta ușor o pâclă rece ; eriniilor nordului, cum trece, le auzeam convoiul
Sieși pradă,
surpase gândul albe cataracte, și-amiezile tăcerii statutare înzăpezeau pe lespezi de răcoare ca-n soarele etruscilor,
Socrate.
Din lut și-azur, din abur și bucate, mireasma solitudinilor pure
încăibară hățișul de pădure vărsat în somn ca luna pe-o cetate.
Vindea pe străzi surâsuri și amoebe ori ceai — în port, ori (toamna) mirodenii
De briza mării-ncet furați și-a lenii, sculptarăm legi de care n-or să-ntrebe
nici soarele, nici vântul.
Sunt durate ce nu răspund la nici o întrebare.
Stârnirăm legi — și ele trecătoare — și-un yaht cețos plutea-n singurătate.
Tăcerea mersul foșnetul privirea
Din coșul cu tristeți orientale mă-nlănțuia plângând o mână moale.
Și-aceleași crengi scandau nemărginirea.
 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Giuseppe Ungaretti] [Andrei Zanca] [Vasile Gogea] [Miron Kiropol] [Mirela Roznoveanu] [Muzeul diasporei] [Nicolae Silade] [Maggie Butt] [Gheorghe Schwartz] [Magda Ursache] [Liviu Antonesei] [Nicoleta Dabija] [Radu Ciobanu] [Branislav Nusic] [Nicolae Coande] [Adrian Grauenfels] [Mircea Petean] [Rosemarie Haines] [Clelia Ifrim] [Zenovie Carlugea] [Mihai Eminescu] [William Totok] [Dan Danila] [George Vulturescu] [Adalbert Gyuris] [Mihaela M.-Stroe] [Adjei Agyei-Baah] [Mircea Pora] [George Schinteie] [Maximilian Menut] [Ion Caraion] [M. Roznoveanu II] [Emil Brumaru] [Florica Bud] [Heinz Uwe Haus] [Dabija&Antonesei] [M. Papastefanou] [Nichita Stanescu] [Caliopia Tocala] [Reiner Kunze] [Victor Ravini] [Fl. Smarandache] [Victor Albu] [Alexandru Cazacu] [Alfred Poplinger] [Sorin Finchelstein] [Johann Steiner] [Mircea M. Pop] [Herbert-W.Mühlroth] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]