Ion Muresan

                                                         

                  Ion Muresan - web            

 

 

                ION MUREȘAN

             
                                             

     Poem bolnav


    
   Sunt bolnav.
   În fiecare noapte îmi dispar,
   pur și simplu îmi dispar
   părți din cap.
   Părțile frumoase ale capului meu
   sunt înlocuite cu părți urâte.
   Spiritul meu a ajuns să fie un fel de ax
   în jurul căruia noaptea capul meu se rotește
   și își schimbă forma.
   Seara îmi bag capul sub pernă și mi-l țin strâns
   între palme,
   „Acum sunt eu! – îmi zic – Doamne ajută și apără!”,
   căci dintr-o dată știu că nu cu mâinile se apără capul.
   Așadar capul meu doarme sub supravegherea
   creierelui meu.
   Slabă pază,
   bună de nimic,
   căci dimineața alerg la oglindă și văd
   că altcineva s-a sculat în locul meu,
   din patul meu.
   Ori poate că în oglindă în locul meu a adormit altcineva,
   cineva plătit să stea acolo mereu
   și imediat ce vede că mă apropii să se ridice
   și să mă maimuțărească:
   într-o dimineață îmi apar labe de gâscă
   la marginea ochilor,
   în altă zi îmi apare pe cap o frunte fără riduri,
   o frunte ca o lespede de piatră,
   apoi un nas mic, cârn și foarte roșu
   ori niște ochi aurii, excesiv de aurii,
   niște ochi de câine,
   iar buzele mele, frumoasele mele buze  


  îmi sunt înlocuite cu niște buze groase,
  buze de curvă.
  În oraș ies tot mai rar,
  iar atunci când ies îmi pun semne distinctive pe cap:
  pălărie neagră, într-o zi,
  pălărie galbenă, în alta,
  ochelari roșii, ochelari albaștri, ori
  îmi vopsesc barba în verde, îmi pun perucă violetă,
  îmi lipesc sprâncene bogate, lungi, negre, sprâncene false...
  Dar în zilele când îndrăznesc să ies din casă constat că
  toți bărbații de pe stradă îmi poartă capul,
  toți bărbații de pe stradă mi-au ghicit viclenia
  și își iau și ei semnul meu distinctiv,
  și mă înjură când trec pe lângă mine,
  îmi pun piedică, mă înghiontesc,
  grupuri, grupuri mă urmăresc gălăgioși până în fața
  porții casei mele.
  Va trebui să trăiesc în camere din ce în ce mai mici,
  iar în craniul meu să-mi construiesc un craniu și mai mic
  în care un creier mic și vigilent
  să asigure o minimă protecție pentru identitatea mea.
  Ori ca să spune cu inima împăcată „acesta sunt eu!”
  va trebui ca în fiecare seară să-mi înfoliez capul
  cum se înfoliază revistele pentru adulți,
  cum se înfoliază valizele în aeroport,
  și să-mi las doar două găurele în dreptul nărilor
  și o tăietură subțire în dreptul gurii.
  Acum stau în cea mai mică încăpere din casa mea,
  o încăpere cu gratii, cât un ochi,
  privesc printre gratii în grădină:
  din măr cad frunze galbene
  și fiecare frunză e un cap al meu.

 

         ion_muresan - cartea - web


 

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Dumitru Chioaru] [Mihaela M. Stroe] [Maria Pal] [Mirela-I. Dorcescu] [Sonia Elvireanu] [Adrian Grauenfels] [Ioana Diaconescu] [Dan Anghelescu] [Gheorghe Simon] [Costel Stancu] [Magda Ursache] [Letitia Ilea] [Horia Dulvac] [Dragos Niculescu] [Andrei Gazsi] [Paul Leibovici] [Rodica Braga] [Andrei Zanca] [Dan Danila] [Clelia Ifrim] [Ionut Caragea] [Dana Gheorghiu] [Vasko Popa] [Radu Ciobanu] [Richard Reschika] [Daniel Corbu] [Mihaela Albu] [Victor Ravini] [Alexandru Cazacu] [Liviu Antonesei] [Florin Sindrilaru] [Michael Krueger] [Hans Dama] [Vasile Gogea] [Reiner Kunze] [Selma M- Eisinger] [Werner Goebl] [A. Grauenfels II] [Dan F.- Seracin] [Mihaela Oancea] [Carmen Secere] [Constantin Arcu] [Hellmut Seiler] [Valeriu Ciungan] [Nicolae Valareanu] [Bernhard Setzwein] [Ruxandra Niculescu] [David Borchin] [Ion Muresan] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]