Ion Neagos

                                      Ion Neagos - web

 

                   ION NEAGOȘ


                                 Privirea și textul


      Doctor al Universității „Petru Maior” din Târgu-Mureș, cu teza Spațiul alveolar. Jurnalul literar românesc între anii 1930-2000, traducător din franceză al Tractatus-ului wittgensteinian, rămas în manuscris și dactilografiat pentru uzul prietenilor, membru fondator al cenaclului literar „Agora” și animator al seriei secunde a Festivalului de poezie de la Sighișoara ̶ cea de după 1995, desfășurată sub genericul „Poezia avangardă” ̶  , profesor, bibliotecar și om de teatru (a tradus și interpretat monodrame de Beckett), Dan Lotoțchi ne-a lăsat o singură carte de „texte” fără titlu, Experiment cu o înserare, apărută în 2007 la editura Pro BUSINESS din Berlin. Spirit meditativ, analitic și introspectiv (unele pasaje par desprinse dintr-un jurnal intim), el s-a format, ca student al Filologiei bucureștene și mai vechi prieten al lui Gheorghe Crăciun, în atmosfera textualismului teoretizat și practicat de Iova, a cărui scriitură o recunoaștem uneori în avansarea greoaie, tautologică a textului ̶ ce o reproduce pe aceea a gândului ̶ („să pot să cred că ceața o am la îndemână / această zi că pot să cred că această ceață la / îndemână că am să cred // că mai am să cred că mai am doi bani” etc. ), repetarea putând fi împinsă până la extrem ̶ de șapte ori cuvântul „imagine” într-un poem aerisit de o pagină. Așa cum recunoaștem și această multiplicare prin ecou a unui cuvânt: „Între mă și mine, între infinit, / indefinit și infinitezimal. Mal definit de râul / propozițional.” Joc lingvistic deloc gratuit (ivit și din obsesia concentrării textului, a coerenței lui exterioare): realizând inconsistența unei existențe desfășurate între hăul de sus și cel dinăuntrul materiei, ființa umană își caută identitatea în actul scrierii. În schimb, conștiința creării textului nu-i dublează înaintarea decât într-o treime din paginile cărții, și descoperim poeme întregi în care ea nu e prezentă sau în care un singur cuvânt aparține sferei semantice a scrisului ori doar îl sugerează. Pe de altă parte, această conștiință este în esență legată de nevoia acută de autentică trăire a lucrurilor din jur, realizabilă, în ultimă instanță, doar prin transcrierea lor în text, absența sau prezența conștientizării ținând de ezitarea autorului între a încifra tentativele atingerii stării de real sau a le

       
mărturisi, a le face vizibile.
   „Cum mai poate fi lumea primită în text?”, se întreabă el la începutul unui poem. De ce a devenit esențială această întrebare? Pentru că e în mod constant refuzată perspectiva simplei existări ̶ în viață și în text: „nepropunându-mi să exist existență // nu lucrul acesta îl exist în limbaj”; „nu doresc să scriu nimic // despre ceea ce voi face mai încolo în spațiul închis // de semnale de supraviețuire // nu doresc să fiu enunțat de propoziția // ‹‹ am coborât din tren pentru a trăi››”. Trecerea trenului dincolo de semnal sau coborârea din vagon nu sunt decât secvențe ale aceleiași existențe, deci supraviețuiri. Simbolic vorbind, soluția nu este aceea a ieșirii pe ușă, ci a deschiderii ei către lume. Fiindcă poetul simte o nevoie adâncă („eu” înseamnă eul empiric, „mine”, eul profund) de trăire adevărată, de ființare, posibilă doar prin deschiderea conștiinței și identificarea ei cu lumea, care umple astfel spațiul interior și încarcă de sens ambele existențe: „Eu aș vrea în același / timp cu mine în interiorul limbajului să-mi / găsesc o identitate fără funcții discursive: // această ploaie verde în explozii semantice / peste spațiul ușii.”
     Desigur, o știm de la Eminescu și Eliot, e dificilă racordarea poemului la lume, fie ea exterioară sau interioară. Poetul însuși se referă la faptul că o simplă scoică poate deveni „un obiect indicibil”, considerându-și limbajul „imperfect” și textul „indecis”. Dar aici era vorba despre altceva, și anume despre neputința conștiinței de a primi lumea, însemnând suspendarea dublei mișcări sufletești, aceea dinspre și înspre obiectul privit:„lumea nu / mai pătrunde în text. Aceasta înseamnă: eu / nu sunt pătruns de lume în mediul unic al / textului.” „Îmi lipsește sentimentul când plouă”, mărturisește poetul, „imagini de siliciu // deșertifică imaginarea imaginii ploii // nu mai pot imagina imaginea ploii”. Eul e acum poarta închisă dincolo de care „înfățișarea locului nu mai e reprezentabilă” („îmi reprezint casă îmi reprezint drum”, ni se spune, dar e o reprezentare fragmentară și e doar a înțelesului cuvintelor respective, dovadă nearticularea). Ori e asemeni unui clopot de bronz înecat în vegetația care „împiedică nașterea dangătului”, rezonanța ce ar fi atins împrejurimile. Obiectele devin opace, refractare cunoașterii („ca și cum lucrul e partea în care s-au / oprit stihiile lumii ca acest zid”), se închid în ele însele ( în scăpărarea chibritului și a crengilor aprinse dealul „se / strânge în sine se chircește” ) natura însăși e compactă, impenetrabilă (se vorbește despre falangele ierbii, metaforă ce trădează antropomorfizarea, artificializarea, incapacitatea de a o simți ca atare). Sau, dimpotrivă, totul e inconsistent, precum ceața în care omul se înfige „elicoidal”, cu disperare, în speranța unei străpungeri, și care, la rândul ei, nu trece de aparența ființei („și nu am decât față de ceață // această față umezită de tente”), rămânând „un loc // evanescent mie aici // unde am schimbat prin mine // un obiect care a trecut // fără să-mi asigure permanența // acestui gând cețos înfipt în mine”. Faptul de a se oferi pe sine în schimbul obiectului privit vorbește despre ratarea deschiderii și a primirii, a unei relații ferme care ar individualiza ambele existențe, după .........   

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Yusuke Miyake] [Andrei Zanca] [Magda Ursache] [Radu Serban] [Miron Kiropol] [Radu Ciobanu] [Andrei Zanca II] [Monica G-Maclean] [Iulian Boldea] [Irina Petras] [Dan Danila] [Andrei Zanca III] [George Cabas] [Gheorghe Simon] [Iosif A. Brodski] [Liliana Danciu] [Mihaela Babusanu] [Elina Adam] [Eugen Dorcescu] [Virgil Diaconu] [Marian V. Buciu] [Ion Neagos] [Ion Tudor Iovian] [Leon Iosif Grapini] [Rodica Braga] [Paul Leibovici] [Alexandru Uiuiu] [Dragos Niculescu] [Irina Lucia Mihalca] [Boris Mehr] [Sonia Elvireanu] [Urs Heftrich] [Werner Goebl] [Guner Akmolla] [Vasile D. Marchis] [Angela Burtea] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]