Ion Neagos

                                  Ion Neagos      

                

               ION NEAGOȘ

 


                         
Cuvânt la o lansare
 


                             
    
     Înțelepciunea extrem-orientală ne spune că un om reprezintă ceva prin el însuși și nu prin ceea ce face, așa cum crede Europa. În sensul acesta, deși nu apăruse nicio carte a lui Dan Lotoțchi, pentru mine el continua să fie cineva cu totul deosebit și cred că pentru multă lume care îl cunoaște, așa au stat lucrurile. Aceasta nu înseamnă însă că nu mă bucur foarte mult de faptul că acest volum există – în cele din urmă suntem și rămânem europeni și, dat fiind că mai toți cei din nucleul fostului cenaclu „Agora” au scos cel puțin câte o carte, îmi părea rău că Dan rămăsese pe dinafară.
     Ceea ce încerc acum este un fel de experiment, dacă tot se numește așa volumul, deși s-a înserat de mai multă vreme, și anume să vorbesc nu despre atmosfera cenaclului, cum a anunțat autorul, ci despre prima carte a lui Dan Lotoțchi, cea inexistentă, chiar dacă tocmai am descoperit că, parțial, ea e cuprinsă în aceea de față. Este vorba despre textele pe care ni le-a citit în cenaclu, din care foarte puține au fost publicate prin reviste, și de două excelente proze, mai curând poeme în proză, Juxte cu nori și Darac, pe care nu le mai am. Gândurile acestea le datorez împrejurării că ne propusesem să scoatem o antologie Agora, care tot datorită lui Dan era mai-mai să apară, în sensul că criticul Alex Ștefănescu a făcut o vizită cenaclului nostru – era vorba să vină și Vișniec, celebrul dramaturg de astăzi, dar nu știu pe unde s-a rătăcit – și întâmplarea fericită a făcut ca exact în seara aceea să citească Dan cele două proze, să-l uimească pe critic, iar acesta, la rândul lui, să-l convingă pe un șef UTC să sprijine apariția volumului. Acest lucru nu s-a mai întâmplat, în schimb eu m-am ales cu o prezentare critică a presupusei antologii, din care am putut acum desprinde câteva citate și idei.
     Trebuie să pornim de la faptul că actul privirii este esențial la poetul Dan Lotoțchi – pentru că el este un poet, chiar dacă se pretinde semiotician în primul rând –, în sensul așezării privirii

      
pe obiectele din jur și al comunicării mentale intense cu ele. Mă exprim astfel fiindcă nu este vorba despre o privire ce înregistrează curgerea lumii, ci despre una de fotograf sau mai curând de pictor – neexistând aici mecanica aparatului, ci mâna care scrie, în cazul acesta, tabloul pe care îl avem în față. Chiar se și spune în Juxte cu nori, cu acea permanent trează autoreflexivitate, conștiință a actului creației: „Noi suntem ascultătorii liniștiți când norul e proiectat peste umbra mâinii ce construiește pădurea.” Totul fiind foarte riguros, și acest lucru îi e caracteristic lui Dan în general, și vorbirii, și scrierii lui, această sintaxă foarte strânsă a cuvintelor și înrămare a imaginilor: „îmi ordonez ochiul pentru o suprafață în cadru”. Și într-o poezie mai recentă apare „rama imaginii ulm”, adică obiectul în sine, ulmul, și reflectarea acestuia în ochiul și în conștiința noastră, faptul că el devine imagine. Această încadrare face ca însăși mișcarea să existe și să nu existe, precum în gândirea eleată. De exemplu, se vorbește despre „împrăștierea de zgomote surde în curba miriștii”, deci există o mișcare de dispersare, însă ea e oprită de marginea perfectă a miriștii și conținută în tablou. Sau chiar în două versuri reascultate cu plăcere astă-seară descoperim aceeași oprire a mișcării, ce pare, îm ambele cazuri, să-și atingă ținta, iar pe poet privindu-se pe sine, de data aceasta, în imaginea respectivă: „când am fugit până la această imagine: / eu așezat peste o piatră cenușie (...)”.
      Ceea ce mi se pare foarte important este faptul că în „textele” acestea, cum și le numea autorul, se petrece o dublă obiectivare, adică atât lumea cât și privitorul există cu adevărat, poate chiar e mai potrivit cuvântul „sunt”, pentru că e o existență plină de ea însăși, ambii devenind în sens ontologic reali. Poetul chiar își impune această obiectivare („mă constrâng să existe fără memoria mea”), afirmând că presează „pagină cu pagină” realitatea, ca într-un ierbar. Sau, pentru a sintetiza tot ce am descoperit împreună până acum, să reiau un citat, completându-l: „rama imaginii ulm / dincolo de tine (...)”. Ulmul, ca o imagine riguros încadrată, existând dincolo de noi și independent de conștiința noastră. Trebuie să recunosc că pentru mine au constituit inițial un șoc textele lui Dan, fiind cu totul deosebite de ceea ce știam eu că înseamnă poezie, chiar dacă nu era vorba despre sensul comun al identificării acesteia cu idealizarea și sentimentalismul. Dar cel puțin ca exprimare prin imaginile realității, ca proiectare a unei interiorități asupra lor. Șocant era și limbajul, nepoetic, la urma urmei, după cum ați putut constata, un limbaj de-a dreptul științific, pentru că este cerebral, noțional. Și totuși el devine poezie, una dintre cauze fiind aceea că numește cu totul altfel un obiect decât în mod obișnuit și în felul acesta îl scoate în afara percepției curente, îl impune conștiinței, conferindu-i o existență-în-sine, cum am văzut. Pe de altă parte, îl și purifică, este ceva asemănător cu arta cubistă, să zicem, adică o anume abstractizare, mai precis, geometrizare a obiectului în cauză, o esențializare ce nu ține doar de inteligență, ea corespunde și spiritului, a ceea ce numim noi spirit, în sens metafizic .......... 

mai mult.........

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Andrei Zanca] [Dan Lototchi] [Rodica Grigore] [Liviu Antonesei] [Dan Danila] [Andrei Zanca] [Ion Neagos] [Nicoleta Dabija] [Mircea Pora] [Bedros Horasangian] [Adrian Gurgau] [Mihaela Albu] [K. V. Twain] [Magda Ursache] [Oana Hemen] [Vasile Gogea] [Clelia Ifrim] [Radu Ciobanu] [Dorian Obreja] [Nicolae Silade] [Miron Kiropol] [Mircea Petean] [Guner Akmolla] [Mirela Brailean] [Dan Pagis] [Ezra Pound] [Grid Modorcea] [Stephen Gill] [Sonia Elvireanu] [Constantin Stancu] [Victoria Comnea] [Angela M. Cristea] [Ioana Heidel] [Francis Jammes] [Geo Galetaru] [Herbert W. Muehlroth] [Irina L. Mihalca] [Werner Goebl] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]