Ionut Caragea

                           Ionut Caragea

                     

            IONUȚ CARAGEA

                      

            Între mine şi tine


creierul vrea să-şi dea importanţă
inima orbeşte de atâta iubire
sufletul şi el pe acolo
doarme în mijlocul amintirilor
visând un cer pe care moartea
nu mai joacă x şi zero cu viaţa

între mine şi tine un leagăn
pe care se balansează uitarea
între mine şi tine oceanul
înghite o insulă nelocuită
ce plânge după un vechi naufragiu
între mine şi tine renaşterea
îşi lasă cenuşa prin testament
unei umbre
între mine şi tine un zid
pe umerii căruia o pasăre
cheamă dintre nori curcubeul
între mine şi tine îmi moare preaplinul
lăsându-mă gol
ca un soare refuzat de culoare
între mine şi tine se dezleagă o mască
lăsând loc unei iremediabile boli
între mine şi tine
cad ropote de petale
anunţând anotimpul
deplinei singurătăţi

am forţat mâna timpului
şi timpul mi-a aruncat
mănuşa la picioare

trebuie, trebuie, trebuie
să mă lupt cu nemernicul
să îl înghesui în colţ
să îl lovesc cu metafora
în punctul sensibil

 

 

până când va muri
şi odată cu el
vor muri şi distanţele

 

             Jandarmul care mă iubeşte


umbra-i jandarmul
care nu mă loveşte
care nu aruncă cu gaze
lacrimogene
care nu face politică
şi ascultă doar
de mişcările mele
dacă este în spatele meu
mă urmează credincioasă
oriunde m-aş duce
dacă este în faţa mea
face un pas înapoi
şi cedează un pic
din teritoriul pe care
l-a cucerit înaintea mea
lăsându-mi cuvântul să fie liber
lăsându-mi inima
să bată cu putere
lăsându-mi sufletul
să facă schimb de respiraţii
cu Dumnezeu

iar dacă mă grăbesc prea tare
umbra-i jandarmul
care mă opreşte cu blândeţe
nu mă lasă să mor
chiar dacă sunt sătul
de această lume bolnavă
chiar dacă sunt sătul
de mizerie, de corupţie, de minciuni
şi-atâtea promisiuni deşarte

umbra-i jandarmul
care încă mai crede în mine
în viitorul meu
în copilul pe care-l port
în braţele mele istovite

umbra-i jandarmul
care s-a ataşat de mine
şi chiar dacă păstrează aparenţa
că ar fi condusă de întuneric
umbra empatizează cu mine
umbra îmi citeşte poemul
scris pe pancartă
şi varsă o lacrimă
sub masca ei de protecţie.........

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Yusuke Miyake] [Andrei Zanca] [Magda Ursache] [Radu Serban] [Miron Kiropol] [Radu Ciobanu] [Andrei Zanca II] [Monica G-Maclean] [Iulian Boldea] [Irina Petras] [Dan Danila] [Andrei Zanca III] [George Cabas] [Gheorghe Simon] [Iosif A. Brodski] [Liliana Danciu] [Mihaela Babusanu] [Elina Adam] [Eugen Dorcescu] [Virgil Diaconu] [Marian V. Buciu] [Ion Neagos] [Ion Tudor Iovian] [Leon Iosif Grapini] [Rodica Braga] [Paul Leibovici] [Alexandru Uiuiu] [Dragos Niculescu] [Irina Lucia Mihalca] [Boris Mehr] [Sonia Elvireanu] [Urs Heftrich] [Werner Goebl] [Guner Akmolla] [Vasile D. Marchis] [Angela Burtea] [Ionut Caragea] [Paula Romanescu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]