Iulian Moreanu

                                                                                                              

Web Design

 

                                IULIAN MOREANU - alternante                                                                                                                                                                                      
             
IULIAN MOREANU

 
                              FEMEIA DE FUM


     Îmi zisese de mai multe ori că a văzut o femeie de fum.
     Prima dată s-a întâmplat în urmă cu mai bine de o jumătate de an. Era pe la începutul lui mai, se deschiseseră terasele şi eram cu câte o bere în faţă.
     Tom vorbea cu aplicaţia dintotdeauna, calm şi aproape didactic despre relaţia dintre sculptura şi pictura lui Michelangelo, o chestie despre care susţinea că din păcate era prea puţin studiată, dacă nu chiar deloc. Iar lui i se părea importantă pentru că nu ştiu ce. Îl ascultam cu atenţie, total pe dinafara subiectului care mi se părea de-a dreptul elitist.
     La un moment dat, s-a oprit brusc şi, fără nici o legătură cu cele spuse până atunci, zise:
     - Am văzut o femeie de fum!
     Atât, doar că o văzuse. Nu şi unde, cum şi când.
     Am tresărit, l-am privit nelămurit, am dat să întreb ceva, dar el a reluat subiectul exact de acolo de unde se întrerupsese, de parcă nu făcuse decât o pauză de respiraţie.
Ne ştiam de mult, din copilărie, iar o vreme am fost chiar colegi de bancă la generală, până când, în clasa a şasea a fost lăsat repetent şi a rămas cu un an în urma mea. Nu-i plăcea deloc să înveţe, adică să o facă pentru note.

Avea un dispreţ uriaş pentru şcoală, iar frecventarea orelor ca atare era o adevărată corvoadă, motiv pentru care încasa absenţe cu nemiluita, pe care le trata amuzat, când i se aducea la cunoştinţă numărul lor.

Citea în schimb ca un apucat, cam tot ce-i cădea în mână, fie că era vorba de o carte de povestiri, de ghicitori, aventuri, astronomie, călătorii, de şah ori de memorii, de grădinărit, manualul tâmplarului şi aşa mai departe. În acest fel, ca un autodidact exemplar avea să devină un adevărat spirit enciclopedist, o bibliotecă ambulantă.

A abandonat liceul după ce cu chiu cu vai a terminat clasa a X-a şi a făcut apoi o şcoală profesională calificându-se aiuritor ca sudor, meserie pe care nu a profesat-o nici o zi, din care cauză taică-său a trebuit să plătească şcolarizarea.

Pe lângă setea de cunoaştere niciodată potolită a cât mai multor lucruri din cele mai diverse domenii, Tom avea un talent pe care dacă şi l-ar fi şlefuit în vreo instituţie de profil ar fi ajuns un personaj respectat în lumea artei.

      
Tom picta. Însă nicidecum la modul amatoristic, ci de-a dreptul profesionist.

Chiar înainte de a merge la şcoală se apucase de desenat, iar după ce învăţase să citească erau numeroase momentele în care cu o mână ţinea o carte, iar cu cealaltă făcea un desen de multe ori inspirat chiar din cele citite. Nu l-a îndrumat nimeni, iar „teoria” avea să şi-o însuşească tot singur, prin consultarea a zeci de lucrări de specialitate, albume de artă etc.

A trecut ca se la sine de la desenul în creion la cel în cărbune, apoi în peniţă, acuarele, ulei, guaşă. Picta orice, portrete, natură moartă, peisaje, icoane, făcea reproduceri – pe care a început să le vândă, la început cu preţuri de nimic, pentru ca odată cu trecerea timpului acestea să crească de la sine, la iniţiativa exclusivă a cumpărătorilor care recunoşteau în acest fel valoarea lucrărilor lui. Astfel cota sa creştea, iar faima avea să i se ducă până în depărtări neştiute.

Desenele şi picturile sale au ajuns să se vândă foarte bine. Tom prospera, iar cu ce câştiga pe un tablou putea trăi foarte bine timp de câteva luni de zile. Cum el reuşea să facă două, trei pe lună, e de la sine înţeles la ce nivel de bunăstare ajunsese.

Tom îşi făcuse un obicei din a petrece zilnic câteva ore la o terasă sau într-un restaurant unde, în compania unor amici ori simpli necunoscuţi aborda tot felul de teme pe care le „propunea” chiar el. Se avânta apoi în adevărate expuneri pe care le ducea până la capăt, indiferent la lipsa de reacţie a celui sau a celor din faţa lui.

A doua zi după ce-mi spusese că văzuse o femeie de fum, ne-am întâlnit din nou.

Era la aceeaşi terasă.

M-a salutat şi a arătat spre scaunul gol din faţa lui. M-am aşezat, mi-a comandat o bere fără să mă întrebe dacă vreau şi a început să comenteze prestaţia din ultima vreme a naţionalei de fotbal. Şi acum, ca şi cu o zi în urmă avea în mine un ascultător mut absolut şi de o docilitate exemplară. Ca să nu mai spun că nu agream deloc acest sport. În primul rând, pentru că nu ştiu de unde mi se fixase în minte ideea că practicanţii lui nu sunt decât nişte derbedei beţivani hărăziţi doar cu „talentul” îndoielnic de a da cu piciorul în minge. Apoi, eram de-a dreptul scandalizat când aflam sumele astronomice pe care le încasau aceşti băieţi tot timpul veseli, fără griji, miştocari şi analfabeţi dar cu ifose de mari vedete şi după care se dădeau în vânt o grămadă de fufe cu mintea cât a unor curci bete.
Bineînţeles că nu interveneam în discuţie şi doar îl urmăream încercând să reţin câte ceva şi mirându-mă de multitudinea de date, cifre, scoruri, clasamente, efective etc. pe care le scotea ca un scamator iepuri din joben. Sigur că observa că eram pe dinafară, dar era obişnuit să vorbească singur; era, dacă se poate spune aşa, modul lui propriu de a „socializa”, de a mai schimba o vorbă, chipurile.............  

mai mult....

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Erik Kuehnelt-Leddihn] [Andrei Zanca] [Miron Kiropol] [Liliana Danciu] [Dana Banu] [Gabriel Hasmatuchi] [Nichita Stanescu] [Magda Ursache] [Iulian Moreanu] [Nicolae Silade] [Mircea Pora] [Ion Cristofor] [Paula Barsan] [Serban Chelariu] [Vasile Gogea] [Dan Danila] [Mircea Petean] [Andreas Wellmann] [Victoria Comnea] [Radu Ciobanu] [George Dimitriu] [Theodor Damian] [Dumitru Velea] [Caliopia Tocala] [Florentin Palaghia] [Flor. Palaghia II] [Bianca Marcovici] [Anca Sirghie] [Hans Dama] [Heinz Uwe Haus] [Hein Uwe Haus II] [Herbert-W.Muehlroth] [Herbert-W.Muehlroth] [Hanoch Levin] [Muzeul diasporei] [Ivan Pozzoni] [Mihai Merticaru] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]