K. V. Twain

                             Diana Carligeanu

                     

 

                   K.V. TWAIN *
             

                               

                                 Oboseală
 


Sunt întrebat, uneori, de ce sunt în permanenţă obosit.

Motivele sunt numeroase şi greu de lămurit.

Sunt obosit—epuizat, realmente—
de efortul de-a înţelege desfăşurarea vieţii
şi de gânduri rele ce mă ţin treaz în noapte
şi de tânjirea după întâmplări ce nu vor fi…
 
Mă obosesc sentimentele simţurile senzaţiile,
renunţările impuse sau alese, ce tot impuse sunt,
pravilele punctele parantezele penalităţile,
şi ceea ce rămâne neschimbat în schimbabil.   
     
Sunt apăsat şi de toate obiectele, mici şi mari,
de la nasturi la străzi şi clădiri cu etaje şi oameni,
în toate sunt legi şi cadre pentru domptarea inimii
ce mă frâng şi mă dor şi mă sting…

Sunt obosit şi de mersul larg şi rapid al lumii,
ce n-are timp pentru mine, şi n-are nici motive,
şi de rotirea planetei cu mine dar fără acordul meu,
şi de rotirea anotimpurilor cu şi fără de nume…

Totul se roteşte mult, iute şi fatal-futil, aşa îmi pare,
şi poate această impresie e ceea ce mă oboseşte cu adevărat,
adică mintea mea, cu alte cuvinte sunt poate obosit de mine,
de felul meu particular de-a simţi şi de-a vedea.
 
Sunt obosit, da, sunt sfârşit. Lăsaţi-mă să dorm un pic.

       
                           Poemul unui Beţiv 

 

Beau, beau, recunosc, dar am motivele mele:

Trezia nu-mi prieşte,
am o permanentă stare de rău în faţa vieţii,
mă ia un vertij de îndată ce meditez la ştirile zilei,
iar despre ştirile nopţii nici nu mai vorbesc, acelea întrec orice închipuire,
sunt uşor relaxat doar în vise, şi nici acolo mereu, uneori am coşmaruri,
acum cinci zile eram urmărit de un zmeu iar astă-noapte m-am luptat cu un taur,
uneori mi-e teamă să adorm şi teama însăşi îmi provoacă insomnie…
pentru insomnie sunt nevoit să iau ceva, evident, vodcă sau pastile…
aşa a început totul, deci, cu nevoia de a fi altceva decât treaz,
şi cine m-ar putea blama pentru o dorinţă atât de naturală? 

Beţia mi-a cauzat şi probleme, ca orice soluţie, au existat nişte
certuri şi încăierări şi neînţelegeri, dar poate ar fi existat oricum,
în alt fel, cine ştie, sunt un ins stoic care acceptă totul aşa cum e,
cu excepţia ştirilor şi jivinelor din vis, dacă uneori merg pe trei cărări
asta e, trei cărări sau una mi-e totuna, drumul merge în acelaşi fel,
adică ajung, într-un târziu, unde trebuie sau unde nu vreau să fiu,
şi adorm, adorm fără vis, ceea ce înseamnă că mi-am atins ţinta,
ţinta beţiei e somnul fără lupte, bântuiri şi diverse cataclisme,
şi da, suspectez că unii ar numi asta moarte—asta e, spună ce vor,
în fond a dori o mică moarte, din timp în timp, e perfect rezonabil.

Când voi muri permanent, voi spune fără regret:

Am venit
Am băut
M-au bătut
etcetera 

                   În Drumul spre Ţintirim


În drumul spre ţintirim am întâlnit, fără să vreau,
diverşi membri ai speciei Homo sapiens:
muritori vii şi inşi pustii ce aduceau a fantome, 
poeţi pur-sânge şi funcţionari la fel,..............  

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Liviu I. Stoiciu] [Florin Logresteanu] [Dan Anghelescu] [Mircea Pora] [Mircea Petean] [Marian V. Buciu] [K. V. Twain] [Magda Ursache] [Dan Danila] [Iulian Chivu] [Ion Tudor Iovian] [Marian Visescu] [Boris Marian Mehr] [Ion Rasinaru] [Oana Hemen] [Ezra Pound] [Dinu Flamand] [Mihaela Oancea] [Dorin David] [Stephen Gill] [Adrian Munteanu] [Dorian Obreja] [Dan F. Seracin] [Liliana Danciu] [Gheorghe Simon] [Ana Blandiana] [Liviu Antonesei] [Anca Sirghie] [Radu Ciobanu] [Paul Sirbu] [Francis Jammes] [Miron Kiropol] [Clelia Ifrim] [Ovidiu Bufnila] [Emily E. Dickinson] [Stefanie Golisch] [Herbert W. Muehlroth] [Werner Goebl] [Luca Cipolla] [Georgeta Resteman] [Nicolae Matcas] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]