Kocsis Francisko

                                                                                                             

Web Design

 

                                KOCSIS Francisko - web

 

                    KOCSIS FRANCISKO
             

Veneai spre mine...

tăios ca adevărul spus la mânie
te apropiai în seara aceea de mine,
veneai ca un bulgăr rostogolit
de suflul de vulcan,

tăia mânia fierbinte ca iataganele
mânuite de ieniceri la Lepanto,
ca oţelul suedez transformat în brici,
ca ochii tăi prea încruntaţi;

veneai spre mine ca un dezastru,
ca ultima favoare a zilei din urmă,
te premergea atâta disperare
că tot universul părea o osândă,
fiecare pas al tău o ameninţare –

şi asta numai
ca să mi te-arunci în braţe,
ca să scapi de singurătate


Îngerul păzitor

pentru mine eşti parte din destin,
cu zile când eşti festin
şi altele când eşti otravă,
primele trec repede
celelalte n-au nici o grabă,

sau cel puţin aşa resimt
de când atât de des presimt
ce-mi aduce cu multă corvoadă
din neluminat viitor
bătrâna mea iscoadă,

trăiesc ca într-un mojar
şi mă pun singur pe jar,
căci fără măcar să ne ferim
imaginăm fără contenire
dezastre în care pierim


O mare bucurie

m-am spălat ca un franciscan
în faţa Domnului şi am iubit-o ca un disperat,
mă străduiesc să nu plâng
în fiecare zi pentru ce nu s-a mai repetat;

nu fac reproşuri şi nici nu mă rog
să revină momentul tot mai îndepărtat,
nu implor şi nu mă zbat să recapăt
prin diabolice urzeli ce nu mi s-a lăsat;

n-am fost şi nu sunt speriat,
nu cer socoteală şi nu judec sublimul,
mă bucur doar pentru felul
în care nelumesc m-a copleşit destinul

O anume aşteptare

să trăieşti cu certitudinea că în viaţă
cineva te-aşteptă cu sufletul la gură,
că-i crucial lucrul pe care vrea să ţi-l spună
în singura limbă pe care o înţelegi
şi o vorbeşti din celulă în celulă,

să fii convins fără urmă de-ndoială
că lucrul pe care urmează să-l afli
este întregul neciobit, deplinul
care copleşeşte precum întâlnirea cu un zeu;

şi când aproape toate zilele tale se vor fi scurs
sub semnul acelei tulburătoare aşteptări,
a acelei întâlniri cruciale după care
sigur nu va mai exista întoarcere,
ci doar o anume continuare,

presimţi năucitor că aşteptarea
se prelungeşte şi în celelalte
forme de speranţă,
până dincolo de viaţă


În alt infinit

ca fagurii zbârciţi din podul plin de viespi
neputinţa bătrânilor storşi de vlagă,
veterani cu însemnele de capitulare
arborate pe piele, în ochi, la tâmple;

un car de îndemn şi încredere
ţi-ar trebui ca să le smulgi un zâmbet,
să le urneşti din suflet resemnarea
strânsă de-a valma într-o viaţă,

să le clinteşti din inimă împăcarea
cu gândul că un rost e depăşit
şi-i aşteaptă ceva mult mai mare
în alt infinit  ...............

mai mult....

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Michel Houellebecq] [Nicolae Silade] [Mirela Roznoveanu] [Andrei Zanca] [Magda Ursache] [Alain Bosquet] [Kocsis Francisko] [Theodor Damian] [Visar Zhiti] [Andrei Zanca II] [Thanas Medi] [Nicolas Dima] [Radu Ciobanu] [Mirela Roznoveanu] [Serban Chelariu] [Nicolas G. Davila] [Liliana Danciu] [Damaschin P-Buia] [Mircea Petean] [Yvan Goll] [Rodica Braga] [Doina Uricariu] [Franz Kafka] [Victor Tarina] [Horia Dulvac] [Miron Kiropol] [Stefan Dumitrescu] [Vasile Gogea] [Clelia Ifrim] [Geo Galetaru] [Victoria Milescu] [Lucretia Berzintu] [Ion Rasinaru] [Mihai Merticaru] [Alex. O. Vintila] [Georgeta Mocanu] [Valeriu Stancu] [Nicolae Nistor] [Dorian Obreja] [Andrei Toader] [Fl. Smarandache] [K.V. Twain] [Andrej v. Amady] [Andrei Zanca III] [Werner Goebl] [Hans Dama] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]