Kocsis Francisko

Web Design

 

                                KOCSIS Francisko - web

 

                    KOCSIS FRANCISKO
             

               De vorbă cu poetul Eugen D. POPIN

Faptul că multe cărți doar se tipăresc este cea mai mare greșeală și o imensă nedreptate făcută cărții și autorului.


     – Stimate domnule Popin, v-aţi născut într-o zonă de puternice interferenţe culturale. Cum arăta în vremea copilăriei dumneavoastră universul acela, ce v-a marcat profund în anii aceia şi în ce măsură v-a modelat destinul?

    – Dintru început propun să renunțăm la tonul protocolar, asta pentru că, intrând în marea familie a scriitorilor, avem cu toții în comun o anume formă de apartenență la literatura lumii, ea fiindu-ne – simbolic, desigur – părintele spiritual.

     – De acord, va şi în beneficiul dialogului nostru.

    – Sunt născut în Banatul de câmpie, așa-zisa pustă bănățeană, în localitatea Ciacova, acum oraș. Acolo, dragă Francisko, în orașul meu natal, dar și întreg Banatul a fost și a rămas, în parte încă, un fel de oază multiculturală europeană. În copilărie, cu toată truda statului impus de puterea sovietică, bănățenii au continuat tradiția multiculturalismului și multilingvismului. Cele două fiind parte firească a cotidianului. Prin asta vreau să spun că în dialectul bănățean vei găsi multe expresii din germană, maghiară și sârbă. Dar şi din slovacă ori bulgară, mai puține, e adevărat. Apoi chiar și obiceiurile populației germane, maghiare ori sârbe au fost preluate de români, dar și invers. Interferențele culturale în Banat au fost ceva firesc, sunt convins că încă mai sunt. În copilărie, cu toată politica de anatemizare a minorității germane în anii de după 1947, bănățenii, marea lor majoritate, au rămas la fel de omenoși cu prietenii și vecinii din copilărie. Sigur că au fost și excepții, unele chiar foarte discutabile. Dar un aspect pe care mă simt dator să-l amintesc este faptul că în Banatul interbelic, dar și după, bănățenii neaoși, indiferent de naționalitate, erau în marea lor majoritate vorbitori de cel puțin două, dacă nu chiar trei limbi în afară de limba maternă.


Româna, germana, maghiara și sârba erau limbi de comunicare zilnică. Asta era ceva firesc, chiar dacă unii, printre care mă număr și eu, au deprins cu ușurință și alte limbi europene. Așa cum am mai spu-s-o, chiar dacă nu am reușit, din motive independente de voința mea, să cunosc îndeaproape literaturile limbilor care mi-au însoțit copilăria, faptul în sine m-a apropiat și m-a făcut să înțeleg mentalitatea și modul de gândire al celor cu care comunicam. La prima vedere o să pară neobișnuit, dar pentru mine toate limbile în care mă pot exprima, sunt parte a ceea ce sunt eu. Sigur că pentru germană am o afinitate firească, tatăl meu având origine germano-alsaciană. Căci, nu-i așa, suntem ceea ce avem stocat genetic. Universul copilăriei mele înglobează, pe lângă bucuriile trăite alături de cei care mi-au fost vecini ori colegi de grădiniță și de şcoală, indiferent că s-au numit Richard, Gyuri, Ilie ori Stevan, și teroarea instaurată de regimul dictaturii în plină evoluție. Care a lăsat urme adânci în modul meu de a mă poziționa față de ceea ce ar fi fost firesc să fie apartenența mea la societate. Bunica mea paternă, dar și cea maternă, au fost, din motive familiale și de apartenență a Banatului la fosta monarhie austro-ungară, cum s-ar zice, acasă, pe lângă română, în limbile maghiară și sârbă. Fapt care mi-a înlesnit accesul, dar și provocat interesul de a învăța, atât cât am reușit, maghiara și sârba. Nu am înțeles niciodată, nici chiar până acum, motivul care i-a determinat pe unii consăteni – căci asta a fost localitatea mea natală, o comună mai răsărită –, imediat după instaurarea guvernării impuse de armata roșie, să se trădeze pe ei înşişi și pe cei cu care au copilărit. Căci noțiunea de bănățean înseamnă: românii, germanii, maghiarii, sârbii, evreii, romii, bulgarii, slovacii și cei câțiva turci. Fără vreo diferență între ei, dar nici una. Asta a fost, ar fi trebuit să fie și să dăinuie în ținutul meu natal. Asta mi-a insuflat-o tatăl meu, asta era identitatea pe care am moștenit-o. Este adevărat că mulți dintre cei care s-au lăsat manipulați de propaganda stalinistă și de cea care a urmat-o au distrus, în mare parte, atmosfera tradițională a Banatului. Motiv care a determinat majoritatea etnicilor germani, dar și maghiari, să părăsească glia strămoșilor lor. Ăsta a fost universul copilăriei mele, univers care mi-a ținut și de cald, și de frig. Primele cărţi pe care mi le-a dăruit tata în clasa a III-a au fost două volume de povestiri ale Fraților Grimm (Jacob şi Wilhelm), cu coperte galbene. Lecturile mi-au dezvăluit o altă lume, idilică, dar și un mod firesc de gândire, o anume filosofie de viață. Ca mai apoi să urmeze clasicii literaturii române, Ion Creangă, Mihai Eminescu, Petre Ispirescu, Ioan Slavici. Nu am reușit, sau măcar nu îmi mai amintesc, nici o lectură din autorii agreați ai vremii. Fapt care a întârziat impulsul și dorința mea de a publica, cu toate că puneam pe hârtie poeme, pe care însă nu cutezam să le arăt cuiva. Apoi, în vremea liceului, s-a întâmplat ceea ce trebuia să se întâmple. Am cunoscut prima mea prietenă, care era studentă la filologie în anul întâi. Ea a fost cea care m-a convins că trebuie să fac loc literaturii în timpul meu. ...............

mai mult....

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [E.E. Cummings] [Nicolae Silade] [Andrei Zanca] [Magda Ursache] [Liviu Antonesei] [Kocsis Francisko] [Lucian Vasiliu] [Mircea Petean] [Elina Adam] [Mirela Roznoveanu] [Halmosi Sandor] [M. Roznoveanu II] [Al. Cistelecan] [Andrei Zanca II] [Radu Ciobanu] [Rodica Grigore] [Zenovie Carlugea] [Gheorghe Simon] [Fekete Vince] [Miron Kiropol] [Stefan Borbely] [Virgil Diaconu] [Eugen D. Popin] [Nicolae Suciu] [Marko Bela] [Cornel Ungureanu] [Savu Popa] [Clara Margineanu] [Nika Turbina] [Gheorghe Simon II] [Marian V. Buciu] [Mircea M. Pop] [Lucretia Berzintu] [Iosif L.Grapini] [Mirela Brailean] [Dragos Niculescu] [Angela Burtea] [Alexandru Jurcan] [Alexandru Cazacu] [K.V. Twain] [Andrej v. Amady] [Andrei Zanca III] [Sergiu P. Dema] [Clelia Ifrim] [Werner Goebl] [Hans Dama] [ARS MOVIMENTO] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]