Kurt Tucholsky

                                                                                                              

Web Design

 

                             KURT TUCHOLSKY - altweb

                     

         KURT TUCHOLSKY

                (1890 -1935)
                                             


                       
PARISUL UMAN *
    

   
”Dienst ist Dienst, und Schnaps ist Schnaps.*

                  Deutsches Soldatenwort

   "Vous m'excusez, monsieur, que je vous d'érange ... "**

                  Eine französische Bettlerin.

                

În ce constă farmecul Parisului? În arhitectură? În aerul argintiu? În modă? În parizience? În șampanie? În toate astea laolaltă? Nu.


Ceea ce definește atmosfera unică din acest oraș, este omenia sa.


Când vii din Germania, nu înțelegi asta imediat. Ne-am obișnuit ca un funcționar de la gaz să fie funcționar de la gaz și nimic mai mult – că un executor judecătoresc este executor judecătoresc, un conductor de tren este conductor de tren și un vânzător de bilete este un vânzător de bilete. Când, într-adevăr, ei dau un pic deoparte masca rigidă a „serviciului”, se întâmplă, de obicei, să spună o bădărănie. Domnul Triebecke și-a pus o șapcă viu colo-rată, iar domnul Triebecke a dispărut complet: a rămas doar unul care „își face serviciul”. Da, orânduirea voluntară în orice colecti-vitate, în care te simți în siguranță, merge atât de departe încât în ​​discuțiile germane ajungi adesea să auzi: „Eu ca Schleswig-Hol- steiner”, „Eu ca funcționar public mediu” și chiar: „Eu ca și tată... „Iar, pur și simplu: „Eu”, eu ca și om – asta e rar.


 

Este foarte convenabil așa. Dar dincolo de munți trăiesc și acolo oamenii, care gândesc foarte diferit despre ei. Este foarte prusac să ne imaginăm haosul după excluderea concepției rigide despre serviciu. Sau — sau. „Păi atunci, ar trebui poate cantonierul să citească ziarele în timpul serviciului?” - Nu. Dar el ar trebui să fie omul care schimbă macazurile, și nu funcționarul care - la sărbă- torile legale deosebit de importante - este uneori om.

       

Parisul are inimă. Caricatura de-a dreptul ridicolă despre francezi, pe care Völkisch-e o publică pentru sine și pentru alții, nu este nici măcar o caricatură - este o absurditate. În mod obiectiv, este la fel de greșită ca și o descriere a eschimoșilor care spunea: „ Echimosul este un savant privat, liniștit, care își petrece viața în sălile de curs mici și supraîncălzite ale universității sale”. Francezul nu este o mai- muță-orgolioasă - francezul este un om. Și își trăiește viața cu o bu- curie senină, cu o intimitate, cu o dragoste sinceră pentru natură ca și pentru ceilalți oameni, pe care noi aproape am uitat-o.

 

Îmi este cunoscut faptul că stările noastre economice îngrozitoare vor fi adunate acolo. Asta nu este cu desăvârșire corect. Eu am cu- noscut foarte bine Berlinul înainte de război – nici atunci nu putea fi comparat cu Parisul. Vreau să vă dau câteva exemple:

 

Metroul din Paris este plin ochi. În clasa a doua, oamenii stau înghe-suiți ca niște heringi - noi, berlinezii, știm cum e asta. Dar nu auzi, aproape niciodată, un cuvânt rău. Se prea poate întâmpla ca aici sau colo să înceapă o discuție foarte liniștită, foarte politicoasă... Dar contactul fizic nu este considerat aici o insultă, care - printre cavaleri - nu poate fi spălată decât cu sânge, ci se înghesuie și se împing întrucâtva membri unei familii. Nu este tocmai plăcut să stai așa - dar accepți asta. De asemenea, nu ești atât de îmbibat de spi - ritul ofensiv ca și în Germania. Îmi amintesc, eram într-o brutărie din Charlottenburg, puțin timp înainte să ies din prăvălie - era într-o zonă foarte distinsă, pe Reichskanzlerplatz - acolo erau cu toții su- părați unul pe celălalt: clienții, maistrul, băieții brutarului și cornurile. Apropo, fără nici motiv. Aici n-am mai găsit așa ceva nicicum.

Zilele trecute, în periferia sud-estică a orașului, o femeie grasă cu o mulțime de plase de piață i-a dat taxatorului un pumn de cireșe - și nimeni nu a găsit nimic de comentat, era cel mai natural lucru din lume. Și asta nu a fost nici bacșiș, nici mituire - a fost doar un gest de amabilitate, pe care taxatorul exact așa l-a și înțeles: bucurându-se, căci cireșele erau roșii și ademenitoare, acceptând cu plăcere, căci și ceilalți pasageri ar fi făcut cu siguranță la fel precum femeia care venea de la piață. Firește. Și nu în spatele fiecărei politeți spontane se ascunde, Dumnezeu știe, ce fiară, îmblânzită de formele strunite de tradiția franceză. Nu este adevărat. Pentru că îi este foarte caracteristic omului de rând, meseriașului, vânzătoarei de legume, muncitorului – tocmai ei sunt de obicei politicoși, cordiali și firești. Iar gesturile familiare le observi aproape pretutindeni - rareori întâlnești asprimea absolut respingătoare.

 

Deși ea există în mod sigur. Căci ar fi complet greșit să-i etichetăm pe francezi drept oameni ideali, iar mie nu-mi plac deloc acei literați și călători germani, care văd aici în fiecare scrumieră un „document francez autentic al vechii tradiții” . (În mod special unii comercianți de artă ar trebui ignorați în această privință.) Tipul acestor cunoscători entuziaști și necondiționați ai francezilor mi se par la fel de răi ca și judecătorii din Pomerania Occidentală, care nu știu nimic despre Franța, dar care o defăimează teribil. ............

         Traducere și prezentare: EUGEN D. POPIN  

mai mult........

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Kurt Tucholsky] [Nicolae Silade] [Jack Hirschman] [Stefan Ghilimescu] [Mirela Roznoveanu] [Andrei Zanca] [Magda Ursache] [Kurti Laszlo] [Radu Ciobanu] [Dan Damaschin] [Dumitru Chioaru] [Ioana A. Dragomir] [Remus V.Giorgioni] [Marieva Demetrescu] [Paul Sarbu] [Caroline Carver] [Alexandru Jurcan] [Maria Postu] [Stefan Marinescu] [Camelia Oprita] [Hans Sahl] [Constantin Tanase] [Tadeusz Rozewicz] [Fernando Gill Villa] [Carlos Aguasaco] [Oscar Limache] [Fernando S. Torres] [Helmut Krausser] [Ciprian Vestemean] [Mihaela Pasat] [Nicolaie Adam] [Gabriel Todica] [Daniel T. Moran] [Alexandru Cazacu] [Mihai Eminescu] [Paul Leibovici] [Laurian Lodoaba] [Andrej v. Amady] [Werner Goebl] [Tatiana Ernuteanu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]