Leon-Iosif Grapini

                                  Leon-Iosif Grapini - web

 

                   LEON-IOSIF GRAPINI
              

                                   La oraș, întâia oară
                    
                      

        Diferențele dintre sat și oraș sunt semnificative, cunoscute de cei care se aventurează în lectură, o enumerare a acestora ar fi și nepotrivită, și plictisitoare, dar una trebuie amintită, spre a da înțeles demersului prozastic, orașul e mai mare, cât de mare, nu întrebăm noi, ci curiosul copilaș, de doi, trei, cel mult patru ani, care va merge pentru întâia oară într-o urbe, mare, mult mai mare, vine răspunsul mamei preocupate cu împachetarea câtorva alimente, cârnaț, slănină, ceapă, o bucată de caș, ajunge, că nici ei nu au de prisos, să fie acolo, să nu zică destinatarul că e zgârcită, le împachetează în hârtie albastră, în aceste vremuri, hârtia albă e o raritate, cum rarități sunt multe altele, despre care, deocamdată, nu ne-am propus să scriem, cât de mult, vine următoarea întrebare a puștiului, însoțită de o privire largă și albastră, de parcă cerul unei amiezi de vară s-ar fi deschis anume să încapă în cuprin-sul lui toate răspunsurile lumii, mult mai mare, și, de nu încetezi, s-ar putea să mă supăr, așa cum se supără părinții prinși la colț de întrebările fiilor, fie că nu mai au chef să răspundă, fie că, pur și simplu, consideră discuția încheiată, din motive obiective, au altă treabă, sau subiective, alte răs-punsuri nu au, ce era de spus s-a spus. Numai că cei mici nu înțeleg atitudinea, intenția și motivațiile adulților, dacă e de aflat, trebuie întrebat până la capăt, până la capătul răbdărilor celor mari, chit că insistența s-ar putea lăsa cu o vorbă mai aspră sau chiar cu o scatoalcă, în funcție de nervi sau de oboseală, când se enervează, părinții sunt și ei oameni, îngerii nu trăiesc pe pământ, totuși cumva trebuie să se încheie dialogul și fraza, ca atare, mama dă răspunsul ultim și convingător, vei merge și vei vedea. Mergem și noi să vedem ce și cum e cu acest pui de om ajuns pentru prima dată într-un oraș, de fapt un orășel așezat pe aceeași vale montană cu satul lui, o vale cu

un drum de țară șerpuitor de-a lungul râului, la poalele munților, pe care autobuzul, numit de localnici cursă, îl străbate de patru ori pe zi, de două ori la sosire, de două ori la plecare, îl străbate hurducându-se din încheieturi și tușind zgomotos prin țeava de eșapament când ți-e liniștea mai dragă, scoțând un fum înecăcios, e un autobuz vechi, bun însă pentru niște țărani de la coarnele plugului, să zică mersi, pardon, bogdaproste, alții nu au nici măcar atât, când se împart cuceririle și binefacerile civilizației, ruralul primește mai puțin decât urbanul, și acel puțin doar din ce rămâne de la alții, nu putem schimba noi înțelepciunea populară, cine împarte parte-și face, însă, de dragul scriiturii și al cititorului, putem să ne răzvrătim în câteva cuvinte, lumea asta nu-i făcută ca lumea, decât nimic e bine și atât, spun sătenii, vorbe care se trag din aceeași înțelepciune, bine că merge, nu copilul în vizită la unchiul său, ci autobuzul, are roți, motor, volan și chiar și șofer, cam bosumflat și ursuz omul de la volan, ce vreți, în acest capăt de lume distracții nu prea sunt, de la opt dimineața sau de la cinci după-masa, când ajungi în localitate, și până la trei după-amiaza ori până la cinci dimineața, când vei pleca, n-ai ce face, câte o nevastă rea de muscă, la care să tragi, s-ar mai găsi, dacă nu te-ar găsi soțul venit pe nepusă-masă de la muncă, din mină, din pădure sau de la câmp, o văduvă tânără, nepăsătoare la gura satului și dornică de aventuri amoroase cu un șofer de cursă de la oraș ar fi interesată numai dacă pretendentul nu ar fi însurat, la ce bun un conducător auto în așternuturile tale dacă nu e liber de obligații familiale, s-ar recăsători și ea, asta e de înțeles, e în floarea vârstei, doar am spus că e tânără, așa, de amorul amorului, l-ar accepta, dar nu pe acesta, cam în etate și, prin urmare, cam ramolit, iar la bufetul din localitate mai că nu s-ar duce, nu văduva, ci șoferul, mergi azi, mergi mâine, de la o vreme o lași moartă, are dreptate, aceleași distracții plictisesc, așadar, ca să nu lungim prea mult vorba, iată de ce omul de la volan este mai mereu bosumflat și ursuz, pot fi și alte motive, să le găsească cine vrea.
    Sigur, un răspuns trebuie să dăm întrebărilor cu ce scop, cu ce prilej și exact unde călătorește băiețelul cu ochi albaștri, știm deja, și cu păr bălai, aflăm acum, și mai ales cine îl însoțește, nu se văd copii așa de mici călătorind de capul lor, nu în aceste locuri, cei ce-și lasă micile odrasle să rătăcească singure cu autobuzul sunt ei înșiși rătăciți cu mintea, nu și mama din poveste, ea și-a încredințat fiul mamei sale, chemate de fiul acesteia la oraș, adică de unchiul copilașului, hai, mamă, să vezi unde locuiesc, ce am agonisit, nu de progenituri e vorba, agoniseala asta o au aproape toți, ci de celelalte, valorile materiale ce te fac om între oameni, căci cele spirituale .......

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Dorin Tudoran] [Dan Anghelescu] [Liviu Antonesei] [Bedros Horasangian] [Lucian Vasiliu] [Radu Ciobanu] [Clelia Ifrim] [Theodor Damian] [Mircea Doreanu] [Dan Danila] [Dorin David] [Wolfgang Hilbig] [Bianca Marcovici] [Paul Tumanian] [Persida Rugu] [Leon-Iosif Grapini] [Christopher Kloeble] [Gheorghe A. Neagu] [Hans Dama] [Susann Blochberger] [Adriana Weimer] [Dan Chiriac-Kyre] [Ingeborg Bachmann] [Simion Danila] [Yehuda Amichai] [Veronica Balaj] [Paul Sarbu] [Otilia Hercut] [Ion Haines] [Sonia Elvireanu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]