LETIȚIA ILEA 
                                             

               a mai trecut un an 
           

     peste mormântul tatei.
     peste amintirea lui
     s-au aşternut cărţi
     speranţe decepţii
     doliul altor prieteni pierduţi.
     tata îmi apare uneori în vis
     sunt întotdeauna vise frumoase
     unde nu îmi spune niciodată
     că ar trebui să iau viaţa în serios
     să nu fumez
     să fiu ascultătoare.
     lucrurile nu s-au orânduit
     aşa cum ai dorit, tată.
     nu sunt nici mai bune,
     nici mai rele, doar altfel.
     am ţinut minte tot ce m-ai învăţat
     vâslitul franceza şahul
     camaraderia
     dar cum să umpli cu asta
     atâţia ani fără tine
     în urmă şi înainte?
     în seara de octombrie
     privesc în urmă
     şi simt că între degete
     e doar nisip
     din care nu va rămâne în curând nimic.
     să mai încercăm o dată, tată,
     eu nu o să mai fac nici o greşeală
     n-o să-ţi ies din cuvânt,
     o să mai las poezia
     şi voi observa şi eu
     cum merg lucrurile în lume,
     n-o să-ţi mai cer
     nici bani de cafea şi ţigări,
     numai aşează-te încă o dată lângă mine    

                  
     la masa aceasta unde cineva măsluieşte vieţile
     aşează-te lângă mine şi nu spune nimic
     eu voi şti desigur atunci
     ce trebuie făcut.

            dimineaţa


     vine ca un joc
     cu reguli imprecise
     vei mai pierde o dată
     încerci să te mai sustragi o clipă
     să amâni confruntarea
     dar de pretutindeni
     te asaltează semnele zilei care începe
     soneria ceasului
     tropotul vecinilor
     care au cu toţii ceva important de făcut
     îţi sorbi cafeaua
     gândindu-te cum să te strecori
     printre lucrurile cărora ar trebui
     să le dai de capăt
     cobori în stradă
     ca pentru o decapitare
     spui „bună ziua” „salut”
     cu gândul în altă parte
     angrenajul te cuprinde
     totuşi rotiţa cea slabă eşti chiar tu
     în zadar încurajările prietenilor
     împunsăturile duşmanilor
     aşa se simt probabil extratereştrii
     uitaţi pe pământ de navele-mamă
     aşa se simt răniţii
     părăsiţi în spatele frontului
     seara vine încet
     cât ai aşteptat eliberarea
     întoarcerea între lucrurile dragi
     întâmpinarea câinelui
     dar liniştea e înveninată
     de gândul zilei care urmează
     noaptea trece cu stabilirea strategiilor
     combinărilor permutărilor
     cum să înveţi şi tu regulile jocului
     cum să înaintezi triumfător
     în lumina dimineţii
     eşti un tandru animal marin
     strămutat pe uscat..........

mai mult....