LETIŢIA ILEA
sâmbăta morților
e aproape primăvară bătrânii și-au reluat locurile în parc la măsuțele de șah tata nu e printre ei
azi e pomenirea morților la biserică s-a făcut slujbă mama nu a participat
în amiaza de martie închid ochii și îi aud pe amândoi prin casă înjurând poștașul că nu aduce odată pensia ciorovăindu-se pe aceleași subiecte de-o viață
tata adoarme privind „tânăr și neliniștit” îl trezesc – „e mai interesant prin deducție” răspunde și ochii albaștri îi licăresc a râs
mama șterge de praf a treia oară astăzi ulcioarele de la bunici – „uite în vasul ăsta ținea bunicu-tău tutunul. nu știa el ce nepoată prăpădită o să aibă”
le aud limpede vocile îi văd dar pe scaunele lor nu stă nimeni pe masă e un fular pe jumătate tricotat „să ai să-ți țină de cald când n-oi mai fi eu” îl ating și brusc mi se face extrem de frig
|