Madalina Barbulescu

                               Madalina Barbulescu - web                                                              

                     

      MĂDĂLINA BĂRBULESCU

 


              AVATARUL CELOR 7

 

   Zis-a El în genuin: „sorți de vreme împlinită!”
   Și prin verb desăvârșit ca lumina să trimită.
   Șapte trâmbițe să sune, șapte capete să cadă
   Și prin legea celor șapte, sfera lumii să o vadă.

   De unește trei cu patru în soare cu șapte raze,
   Șapte ceruri să deschidă, să pătrundă-n șapte oaze
   De extaz și de nirvană, Marea Operă s-o ia,
   S-o rostească-n șapte duhuri și în șapte să o dea.

   Sub peceți de adevăr, șapte cobre să răpună
   Și prin șapte flori de lotus, suferința să le-apună.
   Căci în starea lor mundană, risipiți în minți și arte,
   De se rup, ei se adună tot sub legea celor șapte.


        NU-MI STRIVI ÎN GENE ÎNGERI
 


   Mă strivești cu genele ca pe-o lacrimă sireapă,
   M-ai făcut să cred că-n oaze numai nuferi se adapă,

   Că nicicând nu ai să pleci spre sihastre fără nume
   Și-n menore focuri reci încă străjuiesc o lume.

   Și-am crezut că doar versete altoiește al tău trup,
   Că prin mine umblă îngeri când iubirea ți-o irup.

   Încă îți păstrez kufeya ca pe-un strai de pus pe rană;
   Nu-mi strivi în gene îngeri, lasă-i, ca să-mi fie prană!

 

       
        NURII DEȘERTULUI

   „De ce iubești deșertul?”
   M-ai întrebat aseară...
   „Văzut-ai câte graiuri
   Vipia-i le consumă?
   Le arde din rărunchi,
   Fără de cenușă,
   Și le măsoară duhul
   În bob de stearpă humă.
   Și ce atâta dor
   De-un soi de pustiime?
   E osânda-nveșmântată
   Cu pulberi romanțate,
   O slobodă nălucă
   Ce-a surghiunit suflarea
   Cu patima-i caducă
   Sub colț de roșie piatră.”

   Dar eu te-ntreb, iubite,
   De ce-mi adori fiorul
   Ce tremură cu sârg
   Sub sânul cusurgiu?
   Năravul meu cel murg,
   Preludiu de ispite,
   Nu-ți pare ție, oare,
   Că e la fel de pudic,
   Pe cât e de impiu?
   Cum aș putea vreodată
   Să nu iubesc deșertul?
   Când moartea ce și-o poartă
   Mi-aduce libertate,
   Iar nurii lui amarnici,
   La fel ca un pur sânge,
   Vremelnicesc chiar vremea
   Și-a ei impietate.
   Cum mi-ar trăi privirea
   Fără să cuprindă
   Atinsul și cerescul
   Mijind deopotrivă?
   Cu eresul lor sacru
   Că taina lumii însăși
   A botezat nimicul
   Cu giulgiul său de nacru.
   Iar când răsfir nisipul,
   Simțindu-i zvârcolirea...
   Și vântul se desfată
   Prin pletele-mi tăciune,
   Sufletul îmi pare
   Că-nvârte sori și stele,
   Strivind sub talpa lui
   Vecii de-amărăciune!........…   

mai mult.....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Mariko Sumikura] [Eugen D. Popin] [Paul Leibovici] [Virgil Diaconu] [Dan Danila] [Andrei Zanca] [Gheorghe Simon] [Radu Ciobanu] [Rodica Grigore] [Magda Ursache] [Madalina Barbulescu] [Vianu Muresan] [Andrei Zanca II] [Gheorghe Simon I] [Nicolae V. Sarbu] [Dorian Obreja] [Mihai Posada] [Remus V.Giorgioni] [Rabindran. Tagore] [Ioana Diaconescu] [Ion Haines] [Liliana Danciu] [Alexandru Jurcan] [Mircea Petean] [Dan F. Seracin] [Adrian Munteanu] [Anca Sirghie] [Alexandru Cazacu] [Dragos Niculescu] [Mircea Pora] [Tanikawa Shuntaro] [Mihaela M. Stroe] [Dan Iancu] [Dana Gheorghiu] [Miruna Carp] [Werner Goebl] [Ruxandra Niculescu] [Paul Aretzu] [Dan Chiriac] [Ovidiu Bufnila] [Victoria Comnea] [Victor Ravini] [Constantin Stancu] [Angela Burtea] [Mihai B. Bujenita] [Icu Craciun] [Petre I. Cretu] [Gheorghe Grun] [Florin Logresteanu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]