|
Apoi a luat forme noi — lunetiști, mine de teren,
mortiere, fără respect pentru sfințenia zidurilor
ori a ușilor, ce dau buzna-n case răpind vieți.
Poate ți-ai imaginat o înmormântare cu rude și elogii,
flori și lacrimi.
Nu pe fiica ta răzuind cu unghiile o groapăsubțire,
acoperind trupul tău cu șindrilă,
neștiind cuvintele cu care să te trimită dincolo,
sus pe o câmpie pustie dintr-o țară străină.
Îmbrânceală
Ca oamenii înghesuiți la rampele
rampele navelor de emigrare, făcând cu mâna
făcând cu mâna celor dragi pe chei, privind
privind peste și printre capete ca să arunce
arunce o ultimă privire acasă.
Firește, asta era odată.
Nava asta e acum. În ea se îmbulzesc la rampe
rampe și atârnă de scări ca midiile
midiile de o frânghie, se zgâlțâie în valurile de sub
sub scări, așteptând o mână întinsă.
Oare ceilalți privesc în jos ca să-i ajute
să-i ajute, or ca să-i împingă afară
afară fiindcă nu mai e loc?
Fiecare cu o inimă pulsând, o minte
minte plină de planuri. Fiecare
fiecare o ființă plină de speranță.
Neliniște
Ce te făcea înainte să rămâi trează noaptea
îngrijorându-te?
Erau probleme de cerînalt, mareadâncă:
cât de bine să-ți trăiești viața,
cum să calci ușor pe pământul ăsta tremurător?
Or aveai timp doar în talmeș-balmeșul zilei
să te îngrijorezi
de ce i-a spus medicul tatălui tău,
de ce învățătoarea îți agresează copilul,
cum să scapi de furia șefului,
dacă te mai iubește cineva,
dacă e bine să conduci așa nedormită?
Și — așa cum cineva și-ar face loc cu coatele
prin piața vieții tale —
neliniștea era dată deoparte
de întrebarea ce ai să pui de mâncare în bolul fiului tău
când bombele or să cadă din nou,..................
* Poeme de Maggie Butt (din volumul everlove | Torn | Prima secțiune)
Traducere de Valentina-Monica Barba
|
