Marieva Demetrescu

                                                                                                              

Web Design

 

                                Marieva A. Demetrescu - web

 

         MARIEVA A. DEMETRESCU
             

Am început să scriu

Am început să scriu ca o femeie
dintre acelea cumpărate la duzină
de feministe disperate
care susțin că lumea poeziei a fost plină
de femei dulci, de femei tandre
de femei cu trupul sculptat din lumină.

Am gelozii pentru cuvântul de bărbat,
am gelozii pentru aroma din finalul
unui vers de amant nebun, de turbat
la vremea când pe umerii unei femei
alunecă nostalgic șalul
prin aerul trist parfumat.

Am început să scriu ca o femeie;
râd misoginii pe la colț de stradă.
În toate filmele, actrițe renumite
se-aruncă peste balustradă.

Post scriptum

Poeții pe lume sunt dați ca să sufere;
transportă granit
pe aripi de fluture.

Poeții sunt simpli și triști eunuci
care scriu catrene
pe frunze de nuci.

Poetul se ține închis în cufăr
sub lacăt de fier
sub floare de nufăr.

Poetul se ține închis cu cheia
și se sucește după cum
dorește femeia.

La dreapta nimic, la stânga tăcere
poeții sunt deja
oale și ulcele.

Poeții să se nască într-o altă viață
să transporte blocuri de marmură
pe macarale de ață.
 


Făt-Frumos din lacrimă

Din lacrimile noastre se vor naște copii;
mi-a citit o țigancă-n cafea.
Copiii noștri vor avea aripi aurii,
vor purta fiecare nume de stea.

Pielea lor va fi dalbă, vor avea ochi albaștri,
la lună plină vor ieși să vâneze prin aștri.
Își vor lua drept mirese prințese de fum,
vor cuceri imperii din lemn de salcâm.

Vom face din ei meșteri care, pândind,
ne vor fura lacrimile și le vor face argint
din plânsetul nostru mereu să-și cioplească
inele cu care să se fălească.

Din lacrimile noastre se vor naște copii
care vor învăța să cânte Bach
într-o singură zi.


Ai să mă uiți

Ai să mă uiți cum doar poeții știu,
căci chiar așa sunt pregătite toate;
orașul meu de prinți va fi pustiu,
peste lumina ta o să se facă noapte.

Ai să mă uiți cum doar poeții pot,
îți vor cânta în cârciumi romanța ta murdară;
eu n-o să te mai cred, joc fără de noroc –
vei fi doar un acord absurd de printr-o seară.

Eu am să te tot uit, cum uită un cuvânt
poetul care, leneș, din somn nu se trezește
când muza, mângâindu-l blând,
o rază dintr-un vers îi dăruiește.

Și-atunci va fi ușor, va fi atât de simplu
ca lesne să negăm că noi vreodat-am fost;
să-nvinuim că-n vreme-aceea era post
și tragic ar fi fost să fie acest periplu.

Ne-om căuta duhovnici la care să mințim
că nu, noi niciodată n-o să ne mai iubim;
ne vom da întâlnire, pentru ultima oară
în lacrima din rugăciunile de seară.

Schiță

Va ninge, dragul meu, va ninge,
va ninge-n filmul nostru vechi, alb-negru
și pe granit se va prelinge…
 
Azi plouă-n aerul dintre fereastra mea și-a ta,
prea viu e întunericul măiastru
cântă la pian, la mâna stângă, un astru;
în ochii tăi e-ntreaga lumea mea…...............

mai mult....

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Kurt Tucholsky] [Nicolae Silade] [Jack Hirschman] [Stefan Ghilimescu] [Mirela Roznoveanu] [Andrei Zanca] [Magda Ursache] [Kurti Laszlo] [Radu Ciobanu] [Dan Damaschin] [Dumitru Chioaru] [Ioana A. Dragomir] [Remus V.Giorgioni] [Marieva Demetrescu] [Paul Sarbu] [Caroline Carver] [Alexandru Jurcan] [Maria Postu] [Stefan Marinescu] [Camelia Oprita] [Hans Sahl] [Constantin Tanase] [Tadeusz Rozewicz] [Fernando Gill Villa] [Carlos Aguasaco] [Oscar Limache] [Fernando S. Torres] [Helmut Krausser] [Ciprian Vestemean] [Mihaela Pasat] [Nicolaie Adam] [Gabriel Todica] [Daniel T. Moran] [Alexandru Cazacu] [Mihai Eminescu] [Paul Leibovici] [Laurian Lodoaba] [Andrej v. Amady] [Werner Goebl] [Tatiana Ernuteanu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]