|
Făt-Frumos din lacrimă
Din lacrimile noastre se vor naște copii;
mi-a citit o țigancă-n cafea.
Copiii noștri vor avea aripi aurii,
vor purta fiecare nume de stea.
Pielea lor va fi dalbă, vor avea ochi albaștri,
la lună plină vor ieși să vâneze prin aștri.
Își vor lua drept mirese prințese de fum,
vor cuceri imperii din lemn de salcâm.
Vom face din ei meșteri care, pândind,
ne vor fura lacrimile și le vor face argint
din plânsetul nostru mereu să-și cioplească
inele cu care să se fălească.
Din lacrimile noastre se vor naște copii
care vor învăța să cânte Bach
într-o singură zi.
Ai să mă uiți
Ai să mă uiți cum doar poeții știu,
căci chiar așa sunt pregătite toate;
orașul meu de prinți va fi pustiu,
peste lumina ta o să se facă noapte.
Ai să mă uiți cum doar poeții pot,
îți vor cânta în cârciumi romanța ta murdară;
eu n-o să te mai cred, joc fără de noroc –
vei fi doar un acord absurd de printr-o seară.
Eu am să te tot uit, cum uită un cuvânt
poetul care, leneș, din somn nu se trezește
când muza, mângâindu-l blând,
o rază dintr-un vers îi dăruiește.
Și-atunci va fi ușor, va fi atât de simplu
ca lesne să negăm că noi vreodat-am fost;
să-nvinuim că-n vreme-aceea era post
și tragic ar fi fost să fie acest periplu.
Ne-om căuta duhovnici la care să mințim
că nu, noi niciodată n-o să ne mai iubim;
ne vom da întâlnire, pentru ultima oară
în lacrima din rugăciunile de seară.
Schiță
Va ninge, dragul meu, va ninge,
va ninge-n filmul nostru vechi, alb-negru
și pe granit se va prelinge…
Azi plouă-n aerul dintre fereastra mea și-a ta,
prea viu e întunericul măiastru
cântă la pian, la mâna stângă, un astru;
în ochii tăi e-ntreaga lumea mea…...............
|
