Marin V. Buciu

Web Design

 

                               Marian-Victor-Buciu - web                                                           

 

         MARIN VICTOR BUCIU
           

                    România lui Matei Călinescu
                      (Fragment dintr-un studiu)


     România lui Matei Călinescu? O țară: imaginară, străină, terra incognita, coruptă, secretomană, fără viitor...
     În Spre România (2000-2002). Jurnal inedit, Humanitas, 2016, spaţiul avut în vedere este, politic spus, unul regional. Dar comparaţia nu ajunge la multe ţări, privite istoric, pe mai toate feţele evidente. Din nou, de la amănunt, la totalitate. De la inconvenabila mâncare grecească, la propoziţia cu bătaie extinsă „Balcania e încă bizantină.” Scufundarea istorică rămâne aici o teză majoră.
     Amintirea României persistă în Grecia. Turistul româno-american cumpără o carte cu referinţe la Valahia şi Moldova iar la Atena se pozează pe strada Bucureştiului (Odos Voukourestiou). Fiul M. a căzut, are o fractură, iar soţia rămâne cu el în S.U.A., şi va putea veni în România la al doilea sejur, în septembrie 2002. Deocamdată, M. Călinescu, spre S.U.A., face un ocol, cu „Vienii” (soţii Ion şi Ioana Vianu), prin Spania. Ţară latină, amintindu-i o propoziţie a lui Cioran: „România e o Spanie fără Don Quijote”. Nu este uitată nici Odiseea: „Căci ce altceva e Itaca decât locul coincidenţelor.” Iar în România, călătorul accidental, aproape turistic, repatriat, descoperă un conglomerat de coincidenţe. Este, ca atare, excedat de coincidenţele din România, rare în S.U.A., şi le consideră un efect al exilului, deplin apropiat şi mai ales asimilat. Întrucât, o spune spre sfârşitul volumu-lui, fiind convins, „exilul e şi el un fel de profesiune”, una de care el, unul, nu s-a putut, la propriu, despărţi. Cum, la figurat, nu s-a despărţit nici de patrie, dintr-o profundă şi obişnuită, deşi întristată, nevoie de etnicitate: „Etnic, România mea (imaginară) e o absurditate îndrăgită, la care mă gândesc acum cu o nostalgie a nostalgiei!”
     Oriunde se duce, se convinge că patria, România, este o terra incongnita. Nu doar în spaţiu, dar şi în timp. „România pare o ţară fără viitor: literal şi în toate sensurile.” Efect al trecutului apropiat şi încă prezent, în chip istoric terifiant. Iată ce spune, urmare a efectului de distanţare critică, drept înţelegere şi explicaţie, aşadar o critică ajunsă construită nu prin trăire, dar


prin gândire, foarte probabil exagerată pentru cineva care a trăit doar în ţară: „E moştenirea fizică şi morală a comunismului: mai rea decât orice catastrofă naturală, mai rea decât orice război pierdut.”
     Sejurul în România este „un soi de parodie a infernului dantesc”, scris prin caricatură, dramă, trădare. Află despre mulţi Iuda vânduţi şi vânzători la Securitate, „personalităţi marcante”. Cu care se descoperă în contrast. El a refuzat colaboraţionismul în 1972, motivând că era ocupat cu scrisul cărţilor, deşi agentul serviciului secret îl informase cu ostentaţie spontană că existau deja alţii mult mai importanţi care-şi fac timp şi pentru delaţiuni. Scriitorul a plecat în exil din pricina neîncrederii omeneşti (corelativ al credinţei dumnezeieşti, e citat Andrei Scrima) acaparatoare, fapt care i-a produs o insuportabilă silă. E acum încredinţat că „mulţi intelectuali distinşi, apolitici, <rezistenţi prin cultură> cum se spune acum, erau de fapt marionete ale Securităţii”. Informau cu sau fără angajament semnat. Le contrapune pe Miron Chiraleu, prietenul care s-a sinucis în închisoare. În contrast cu acesta, aminteşte şi de un ins apropiat: „<Eu nu eram prost>, a spus un fost amic, un om foarte distins, şi el închis pe nedrept, care s-a dovedit moralmente mai flexibil.” Nu cred să fie vorba despre Alexandru George, care a scris că opoziţia deschisă faţă de comunism în chiar interiorul acelui regim ar fi fost pură sinucidere, ceva neînţelept, ca să nu spunem – el mi se pare c-a spus-o – prostesc. Plecarea-n exil, da, era alternativa, dacă devenea posibilă. Există categoria celor care, cunoscători, jucau rolul ignorantului, dar totodată şi rolul unor făptuitori împotriva lor înşişi: „Alţii au tăcut şi s-au lăsat manipulaţi.” Aşa s-a produs pactul larg (corupţia, mai exact, potrivit exilatului nostalgic întors în patrie) cu regimul, pentru răsplată sau îngăduinţă. Paşaportul era pe-atunci „aproape fără excepţie” urmat de raportări la Securitate. Însă el a exceptat de trei ori, o spune în jurnalul „altfel”, aici se referă doar la anul 1968. Acum este spectatorul care vede, repetitiv, „o parodie malignă – a infernului dantesc întors pe dos. O parodie înspăimântătoare, în sensul literal al cuvântului.” Înţelege de ce A. P., dovedit delator, vorbea, la doi-trei ani după întoarcerea din închisoare, despre apocastază. În clar: despre „refacerea lumii în perfecţia iniţială”, cu interesul „pragmatic”, la modul autohton, de a i se şterge „păcatele”. De recuperat şi (re)modelat literar, epic, A. P., un exponenţial, pentru epoca istorică, personaj. „Temă pentru un roman al comunismului în România, ţară ortodoxă: un delator mistic, dând curs unor înclinaţii eretice, perorând despre apocastază.”
     Nazismul şi comunismul, dincolo de asemănări, îi apar astfel, adică altfel: „marea deosebire mi se pare următoarea: naziştii nu negociau cu <duşmanul de rasă>, în timp ce comuniştii erau, cu excepţii desigur, dispuşi să accepte supunerea totală a <duşmanului de clasă>…”. Duşmănia, trebuie să nuanţez, avea direcţii diferite în cele două ideologii. Nu a existat duşman de rasă, dar duşman al rasei. Pedepsele, reţinute de M. Călinescu, incinerarea şi prostituarea, nu aveau nici ele acelaşi regim. Incinerarea nu era, precum prostituarea, negociată, chiar în mai multe feluri............

mai mult....

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [E.E. Cummings] [Nicolae Silade] [Andrei Zanca] [Magda Ursache] [Liviu Antonesei] [Kocsis Francisko] [Lucian Vasiliu] [Mircea Petean] [Elina Adam] [Mirela Roznoveanu] [Halmosi Sandor] [M. Roznoveanu II] [Al. Cistelecan] [Andrei Zanca II] [Radu Ciobanu] [Rodica Grigore] [Zenovie Carlugea] [Gheorghe Simon] [Fekete Vince] [Miron Kiropol] [Stefan Borbely] [Virgil Diaconu] [Eugen D. Popin] [NicolaeSuciu] [Marko Bela] [Cornel Ungureanu] [Savu Popa] [Clara Margineanu] [Nika Turbina] [Gheorghe Simon II] [Marin V. Buciu] [Mircea M. Pop] [Lucretia Berzintu] [Iosif L. Grapini] [Mirela Brailean] [Dragos Niculescu] [Angela Burtea] [Alexandru Jurcan] [Alexandru Cazacu] [K.V. Twain] [Andrej v. Amady] [Andrei Zanca III] [Sergiu P. Dema] [Clelia Ifrim] [Werner Goebl] [Hans Dama] [ARS MOVIMENTO] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]