Mihaela Albu

                                   Mihaela Albu web               

 

               MIHAELA ALBU

                                  
                  Dincolo şi dincoace de Ocean.
                Dialoguri despre literatură şi artă.

                                 

      Câtă curiozitate, atâtea răspunsuri. Aceasta ar putea fi una dintre principalele caracteristici ale unui interviu. În cele ce urmează va fi vorba aşadar despre o carte de interviuri1.

      În timp şi spaţiu, în vremurile moderne şi în ţările în care jurnalismul este o profesie exercitată liber, curiozitatea gazetarilor, dar şi ştiinţa (ori arta!) de a întreba au determinat interlocutori de diferite profesii, vârste sau gen să-şi dezvăluie parte din fiinţa lor de gând şi faptă.
     „Răspunsurile inteligente sunt date numai la întrebări inteligente”, îmi spunea odată Barbu Cioculescu, când eu însămi îmi exercitam curiozitatea în legătură cu viaţa lui Ion Biberi şi lumea mijlocului secolului trecut. Dacă unui jurnalist care decide să ia un interviu unei personalităţi dintr-un domeniu sau altul i se cere ca o condiţie expresă „să se apropie prin renume, inteligenţă şi nivel de cultură de cel intervievat”2, niciun exemplu mai nimerit de realizator de interviu nu poate fi decât acela al lui Ion Biberi. Acesta, în 1937, publica în revista Democraţia, fondată şi condusă de Anton Dumitriu, o serie de interviuri pe tema: Lumea de mâine, apărute apoi în volumul cu acelaşi titlu (în 1945, la editura “Forum”, reeditate în 2001 de editura “Vremea”). Dar în istoria genului – dacă ne vom rezuma numai la jurnalismul românesc interbelic – celebru este şi volumul de semnat de Felix Aderca – Mărturia unei generaţii – din 1929, lucrare ce reunea 29 de interviuri cu personalităţi în plină afirmare.
     Trebuie să existe aşadar un reporter inteligent, cultivat, bine pregătit în prealabil în domeniul interlocutorului pentru ca întrebările să nască răspunsuri pe măsura aşteptărilor cititorului. Şi astfel, după cum „teatrul se face împreună”, aşa cum sublinia regizorul George Banu în răspunsurile din

 

volumul în discuţie, nici interviul nu ar putea exista fără tandemul pus sub semnul egalităţii între reporter şi personalitatea intervievată. Căci „rostul jurnalistului de calitate – subliniase şi Adrian Cioroianu în prefaţă – este să identifice oamenii care au ceva de spus și să găsească întrebările cele mai potrivite pentru ei. Ion Jianu și-a făcut din aceasta o profesiune de credință.”

     Am făcut această scurtă introducere cu scopul de a afirma că astfel de întrebări şi – evident, răspunsuri – întâlnim în volumul recent publicat la editura Eikon, sub semnătura jurnalistului Ion Jianu.
     Reporterul (cu o bogată experienţă de vreme ce a mai publicat astfel de cărţi1) a intervievat în decursul câtorva ani, nu numai în România, dar şi în SUA ori în Grecia, scriitori, critici literari, regizori, artişti plastici ori jurnalişti, o varietate de profesii intelectual-artistice aşadar. Din totalul de nume, de „universuri umane”, cum le numeşte Adrian Cioroianu în Prefaţă, îi amintim – aleatoriu, dar cu scopul de a sugera această varietate – pe George Banu, pe Eugen Simion, pe Vladimir Tismăneanu, pe Marcel Iureş, pe Monica Săvulescu-Voudouri ori pe Ileana Vulpescu şi Florin Zamfirescu.
     Titlurile care completează lista (alfabetică) de nume din Cuprins sintetizează ideea centrală a interviului, dar cu deosebire viziunea proprie a interlocutorului asupra traiectului vieţii şi activităţii sale de-a lungul acestei vieţi ori a experienţei proprii rezultate din întâlnirile cu oameni– în timp şi spaţiu.   
     Exemplificăm cu câteva astfel de fraze, extrase de reporterul ce îşi dovedeşte astfel ştiinţa trezirii interesului faţă de un interviu sau altul: „Există un zumzet permanent în viaţa politică românească” (Vladimir Tismăneanu), „În România de azi, Caragiale s-ar fi putut să fie autor de tragedii” (Ileana Vulpescu), „Oltenia: cultură şi invidie” (Eugen Simion), „Naţionalul din Craiova – o galerie fantastică de chipuri şi suflete umane” (Dan Piţa), „Cred că Dumnezeu a luat mâna de pe noi” (Tudor Gheorghe), „Ar trebui să ne trezim din confuzia în care suntem” (Marcel Iureş) etc., etc.
     Curiozitatea cititorului se îndreaptă, firesc, mai întâi spre convorbirile cu interlocutorii cu renume în domeniul respectiv. Unele vor deveni cândva texte de interes pentru cercetătorul care va studia şi va scrie despre viaţa personalităţii respective, fie aceasta Constantin Codrescu, D.R. Popescu, Nina Cassian ori Oana Pellea sau Tudor Gheorghe.
     Altele sunt interviuri cu persoane de mai restrânsă notorietate, dar nu de mai puţin interes. Îl reţinem pe cel cu părintele Mihalache Tudorică. .........                  

mai mult...

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Miron Kiropol] [Magda Ursache] [Letitia Ilea] [Iulian Boldea] [Liviu Ioan Stoiciu] [Ion Neagos] [Traian Stef] [Doina Popa] [Liviu Antonesei] [Clelia Ifrim] [Radu Ciobanu] [Mircea Petean] [Dan Florita Seracin] [Eugen Dorcescu] [Daniela Radu] [Victoria Comnea] [Nicolae Iuga] [Dinu Virgil] [Ela Jakab] [Dan Anghelescu] [Julien Caragea] [Dan Chiriac-Kyre] [Viorel Dadulescu] [Mihaela Albu] [Vasile P. Tomoiaga] [Aurelian Sarbu] [Nicolae Coande] [Sonia Elvireanu] [Dana Gheorghiu] [Iulian Chivu] [Boris Marian] [Geo Vasile] [Christel Ungar] [Carolyn M.Kleefeld] [Petru Hamat] [Hans Dama] [Mirel Brates] [Aurel I. Brumaru] [Mariana Moga] [Victoria Milescu] [Valeriu M.Ciungan] [Paul Sarbu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]