Mihok Tamas

                                   Mihok Tamas

                        
             MIHÓK TAMĮS


               
Transilvania, despre traduceri.

                              

      Īncă de pe vremea primelor atestări oficiale ale așezărilor din Transilvania, acest spațiu geografic a fost asociat cu multiculturalismul. Indiferent de elementul demografic dominant – maghiar sau romān –, Transilvania s-a remarcat ca tărām primitor pentru comunitățile evreiești, săsești, șvăbești, de romi, slovace, rutene, austriace, respectiv turcești. Acestea și-au putut desfășura activitățile comerciale, religioase și culturale īn condiții, īn general, mai laxe decāt īn alte zone ale Europei.
      Deși nu s-a lăsat fără victime (dacă ne amintim doar două file negre ale istoriei: Masacrele din Transilvania de Nord comise de unități militare ungurești īmpotriva etnicilor
romāni – 1940-1944; Conflictul interetnic de la Tārgu Mureș din 1990), conviețuirea romānilor cu maghiarii a dobāndit, de-a lungul istoriei și pānă īn prezent, un real progres, īnlăturānd bariere semnificative. Stereotipiile, prejudecățile, imaginea (prea puțin cunoscută a) „celuilalt” se află īntr-o continuă cizelare. Dincolo de acțiunile comunitare și de tip
filantropic, la tot mai vădita apropiere dintre romānii și maghirii din Transilvania au contribuit īntr-o pondere considerabilă evenimentele culturale cu profil multicultural: simpozioane, ateliere de creație, lansări de carte, vernisaje.
      Deși, din nefericire, nu apare īn nomenclatorul CAEN de meserii, traducătorul literar este unul dintre acei slujbași dedicați, care facilitează la nivel īnalt dialogul interetnic. Īn ceea ce privește falanga romāno-maghiară a traducătorilor literari, aparițiile editoriale din ultimele două decenii, deloc puține (dar, desigur, niciodată suficiente), dovedesc neostenita dorință a filologilor hotărāți să construiască mult rāvnita punte de legătură dintre cele două culturi. Eugen Jebeleanu, Anamaria Pop, Șerban Foarță (acesta traducānd din maghiară īn corelație cu soția sa, Ildikó Gįbos-Foarță) sau George Volceanov sunt doar cāțiva dintre titanii ce s-au
dedicat acestei nișe, bătătorind drumurile pe care umblă astăzi mai tinerii lor colegi de breaslă, printre care mă număr și eu.

      Bilingvismul, ca termen, pare să crească, cu timpul, īn generozitate. Astăzi, bilingvii sunt considerați atāt muncitorii emigrați recent īntr-o țară străină, cāt și traducătorii, translatorii și interpreții. De asemenea, bilingvismul se poate manifesta atāt individual, cāt și īn grup – īn sens teritorial, așa cum este, īn cazul de față, Transilvania.
      Īntr-un astfel de context geoliterar, să citesc, să scriu, să traduc și să public a īnsemnat pentru mine să stau īncontinuu cocoțat pe graniță, cu un picior dincolo și cu unul dincoace. Asta pentru că am intuit de la o vārstă destul de fragedă că nu poți īnțelege realitatea vieții transilvănene, decāt prin prisma conviețuirii. Am avut norocul să īnvăț, ca limbă maternă, maghiara – īn spațiu domestic, iar romāna – īn spații instituționale – īncepānd cu grădinița și pānă la facultate. Mereu am avut atāt cercuri de prieteni romāni, cāt și de amici maghiari, și la fel au stat lucrurile și īn cazul lecturilor preferate. Acest paralelism m-a condus agale către pista traducerilor, una complexă și pe care te poți deplasa doar concentric.
      Dilemele traductologiei m-au pus și pe mine la īncercare de-a lungul celor cinci ani de cānd m-am īncumetat să traduc poezie. Am observat, īn consonanță cu Umberto Eco, că un traducător trebuie să fie nu doar un foarte bun īnțelegător al limbii sursă și un foarte iscusit utilizator al limbii țintă, ci și, īn egală măsură, un foarte eficient negociator. De pildă: īn ce grai transpui un pasaj īn care monologhează un personaj de etnie secuiască? Moldovenesc sau oltenesc? Cāt se pierde oare din inflexiunile originale de limbaj? Traducătorul, cānd negociază, de fapt caută să compenseze lipsurile echivalențelor din limba țintă cu atuurile acesteia pe care limba sursă nu le prezintă. Altfel spus, devierile de la normele limbajului standard specifice limbii țintă compensează devierile de la normele limbajului standard
specifice limbii sursă.
      Un prim tărām pe care am dus īndelungi lupte īl reprezintă echivalarea titlurilor de volum. Orice titlu este īncărcat cu responsabilitatea de a fi catchy. Chiar și cānd se īncearcă un giumbușluc de anti-marketing, cum e, de exemplu, cazul volumului lui Cosmin Perța intitulat Fără titlu. Titlurile sunt, așadar, pentru cărți, ca vizetele pentru uși, iar tu, ca
traducător literar răspunzi, īn limba țintă, de gradul lor de „deschidere”, de ambiguitate.
      De exemplu, cu puțin timp īn urmă, am avut de tradus cartea unui tānăr poet maghiar foarte apreciat. Autorul a ales să īși boteze cartea după un text cvasi-omonim, inclus īn volum. Am īnțeles numaidecāt că, pentru a reda fidel relația dintre cele două titluri, va trebui să păstrez același sens metafizic, surprins cu ajutorul acestui joc de cuvinte. Literalmente, titlul cărții, Elromlani milyen, īnseamnă Cum e să te strici (căruia i se poate aplica sau nu, fictiv, un semn de īntrebare), iar titlul poemului cvasi-omonim, Elromlani milyen szép, adică Ce frumos e să te strici. A trebuit, ............

mai mult.....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Andrei Zanca] [Iulian Boldea] [Mircea Petean] [Liviu Antonesei] [Miron Kiropol] [Mircea Braga] [Magda Ursache] [Eugen D. Popin] [Liliana Danciu] [Andrei Zanca - II] [Mircea M. Pop] [Horea Porumb] [Dan Danila] [Anisoara V. Cira] [Rodica Braga] [Mihaela Albu] [Monica Pillat] [Radu Ciobanu] [Hans Enzensberger] [Guenter Kunert] [Guenter Eich] [Dan Anghelescu] [Juan R. Jimenez] [Wolfgang Baechler] [Saskya Jain] [Hans Dama] [Elisabeth Anton] [Luminita Rusu] [Luca Cipolla] [Eduard F. Palaghia] [Paul Sarbu] [Aurelian Sarbu] [Bertolt Brecht] [Tanikawa Shuntaro] [Werner Goebl] [Paul Leibovici] [Ion Fercu] [Mihok Tamas] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]