|
De-a lungul malurilor Rinului
În forfotă totul-i aproape, toamna,
fructe cu grămada, și râul încins,
cerul va cădea, fructe maronii,
totul trebuie să se apropie;
fructul îmbrățișează fructul,
femeia bărbatul, în mijlocul priveliștii limpezi
de parcă ne-am privi pe sine din cer.
Boabe transparente se topesc,
unirea este vorbirea, ramurile sunt dragoste,
iar lancea sfântului Gheorghe care cutreieră podgoriile
în trupul zmeului ca într-o corabie veche
deschizând rana pentru a naște iarăși oameni decedați.
Și să nu uităm sunetul: copiii cântă
la zidurile mănăstirii, cu frică
de propria voce care-i atât de puternică.
E vară, toți se iubesc teribil
ca și cei patruzeci de mucenici pe gheață
atât de goi și nebuni de plăcere,
dar eu
văzând întreg neamul omenesc
eu te-am dorit numai pe tine.
Ne plimbăm mai departe fără jenă
până la pianul din mijlocul câmpului,
râzi, pianul e mai mare decât câmpul
și un vultur cântă prin el
un cânt în care se deschid munții
iar vechea recoltă roșie țâșnește în sus:
mormântul deschis luminat,
revolta multor apusuri de soare,
cineva ne privește aspru și blând,
poate primăvara, o femeie minunată,
ori un Dumnezeu rănit,
ei ne vor conduce unde trebuie
ori ne vor spune să rămânem jos, aproape de vin.
Jurnal de călătorie balcanică
Mergi cătinel prin micile biserici
fără să întrebi de drum,
salută-te cu mâinile de lemn ale sfinților
îmbibate cu sânge și lapte,
uită-te în bolțile moscheilor
la șerpi albi tremurând,
potrivește-ți timpul tău
după ceasurile eternității,............
Traducere și prezentare: MAXIMILIAN DENGG
|
