Mirela-I. Dorcescu

                                   mirela-ioana_dorcescu- web

                                                               

 

    MIRELA-IOANA DORCESCU


           
Regal de poezie românească… la Uzdin
                       


      „Cu prudență afirm”, își începea Profesorul G. I. Tohăneanu enunțurile despre orice premieră; și le continua apoi, la adăpost de eventuale obiecții, spunând răspicat ceea ce avea de gând. Așa că îi voi urma pilda cea bună, amintindu-vă deci, cu prudență, că Nicolae Iorga a fost primul care a remarcat uluitorul fapt că ROMÂNIA, „cea cu atâtea jertfe întregită” în AD 1918, era înconjurată (precum soarele sau luna de halouri – aș adăuga eu) de ROMÂNI, adevărați grăniceri ai neamului. Rămași pe dinafară, ar spune cei rău intenționați. Rămași dincolo de graniță, de fapt, precum și dincoace, printre noi, au rămas și sârbi, și unguri, și bulgari, și ru-și, și ucrainieni… Așa gândește Vasile Barbu, poetul român de la Uzdin, străjer la „Poarta de vest a românismului”, cum îi place să își recomande localitatea natală. Acolo, în Uzdin, el face cinste românilor, dar și sârbilor.
      E contagios românismul fraților din Serbia. A vorbi și a petrece românește înseamnă acolo a fi… chiar mai român decât acasă.
      Am revenit zilele trecute la Uzdin, la festivalul de poezie, denumit cu un sfert de veac în urmă, printr-o adecvată metaforă, „Drumuri de spice”. L-am însoțit pe un asemenea drum, acum un an, pe Poetul Eugen Dorcescu, laureatul celei de-a XXIV- a ediții, în calitate de exegetă a operei sale poetice, pentru a rosti o laudatio și pentru a lansa Primăvara elegiei, carte de eseuri hermeneutice despre volumul său de versuri, intitulat Elegiile de la Carani. Mergeam spre o destinație necunoscută, ca într-o excursie în străinătate, dar cu brațele pline de cărți. Priveam tot ce se întâmpla de la o oarecare distanță, cu prețuire, simpatie, umor, curiozitate. Îmi zvâcnea, din când în când, inima și atunci, dar nu ca de data asta, când Vasile Barbu, văzându-ne, a alergat, pur și simplu, spre noi, ca să ne îmbrățișeze fratern și să ne ureze casă de piatră.

          
 Ca soție a fratelui Eugen, intram altfel în Uzdin. Aveam drepturi noi, la dreapta „marelui Poet și a marelui român” Eugen Dorcescu. I-am urat și eu lui Vasile Barbu cel puțin încă 25 de ediții ale festivalului cu care se identifică. „Să trăim noi atâta?!... Să mai trăim, da’ să nu exagerăm!...”(A. Chirșbaum) ; „Că nu am fost eu tânăr niciodată,/ Ci tânăr de acum voi fi abia” (E. Evtușenko). Vorbea recitând și râdea din toată inima. De fapt, inima lui râde. E fericit între românii săi. Îi strălucesc ochii, i se luminează chipul de atâta bucurie a vederii și a revederii confraților săi. A adus la Uzdin elita poeziei românești, concepând un festival… pentru totdeauna – din Moldova: Grigore Vieru, Leonida Lari, Nicolae Dabija, Arcadie Suceveanu…; din România: Petre Stoica, Cezar Ivănescu, Mircea Dinescu, Vasile Morar, Aurel Turcuș, Ileana Roman, Eugen Dorcescu… ; din Serbia: Petru Cârdu, Ion Miloș, Ioan Baba, Slavco Almăjan, Adam Pusloici, Ana Niculina Ursulescu… Despre laureații festivalului, a scris și o carte, intitulată, printr-o metaforă coalescentă, săgeată a spiritului său, Drumuri de spice, popasul îngerilor… Pentru fiecare portret de poet, a găsit un titlu/vers sugestiv, cvasidefinitoriu: „Din vorbă-n frunză trece el” (Petru Cârdu); „Sunt iarbă – mai simplu nu pot fi” (Grigore Vieru); „Sunt trist și nu știu unde” (Adam Pusloici); „Și trupul tău mă inundă cu sânge și soare” (Petre Stoica); „Dați-mi o fereastră ca să-mi stea aproape” (Vasile Morar); „Și totul e la tine doar himeră” (Arcadie Chirșbaum); „Viața e joc în joc. Eu sunt regina jocului” (Ileana Roman); „În sufletu-mi de-azur veghează trei: Tu, El Shaddai și amintirea Ei” (Eugen Dorcescu); „Să mai umblăm și după suflet” (Grigore Leșe). Cu mâna sigură a literatului experimentat, a selectat poeme emblematice și a realizat grupaje reprezentative, a adunat și a plasat la loc potrivit fotografiile scriitorilor laureați, toate făcute la Uzdin, cu prilejul decernării premiilor. A lucrat riguros, cu o ardoare și cu un devotament greu de întrecut. Rezultatul? O carte-document, apărută chiar la Uzdin, pe care istoria literară românească e obliga-tă să o ia în seamă. Pagini importante din istoria poeziei contemporane românești s-au scris în acest sat din Banatul sârbesc, imposibil de ignorat de geografia literară a momentului. Poeți români de pretutindeni vin aici vară de vară, la chemarea lui Vasile Barbu. Cum își aduce el invitații? Apelează la prietenii cu „mășini”! Unde îi cazează? Pe la oameni… „Cine nu știe unde-i găzduit, să mă întrebe pe mine!” Face o pauză, pozează în om aflat în încurcătură. „Că, oricum, eu nu știu…”, adaugă în surdină, spre hazul tuturor, fiindcă lui nu-i scapă nimic, controlează totul „la țenti”, cum zice bănățeanul. Câți se strâng la masă? Cel puțin 100! Se întind în curte sau în camerele-muzeu ale Casei Românești mese lungi… pentru nopți albe de poezie! Nu rămâne loc neocupat…
      Ora 17. Ceremonia de deschidere. Asistența e risipită pe plațul de dinaintea Casei de Cultură, în preajma statuii lui Mihai Eminescu, pontiful oricărei manifestări .........

mai mult.....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Dumitru Chioaru] [Mihaela M. Stroe] [Maria Pal] [Mirela-I. Dorcescu] [Sonia Elvireanu] [Adrian Grauenfels] [Ioana Diaconescu] [Dan Anghelescu] [Gheorghe Simon] [Costel Stancu] [Magda Ursache] [Letitia Ilea] [Horia Dulvac] [Dragos Niculescu] [Andrei Gazsi] [Paul Leibovici] [Rodica Braga] [Andrei Zanca] [Dan Danila] [Clelia Ifrim] [Ionut Caragea] [Dana Gheorghiu] [Vasko Popa] [Radu Ciobanu] [Richard Reschika] [Daniel Corbu] [Mihaela Albu] [Victor Ravini] [Alexandru Cazacu] [Liviu Antonesei] [Florin Sindrilaru] [Michael Krueger] [Hans Dama] [Vasile Gogea] [Reiner Kunze] [Selma M- Eisinger] [Werner Goebl] [A. Grauenfels II] [Dan F.- Seracin] [Mihaela Oancea] [Carmen Secere] [Constantin Arcu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]