Mirela Roznoveanu

                                                                                                             

Web Design

 

                                 Mirela  Roznoveanu - web                  

                  

        MIRELA ROZNOVEANU
                      
 

                       Poezia lui Eugen D. Popin
  sau despre Evanescențe și Murmure de dincolo de tăcere

        Eugen Popin. Evanescențe. Limes, 2018; Murmur
                       dincolo de tăcere. Limes 2021

            

    Scriitorii care pășesc dincolo de granița limbii materne sunt rari în orice literatură. Majoritatea celor care și-au trecut arta scrisului și într-o altă limbă au ca numitor comun exilul. Printre cei care îmi vin în minte în literatura română sunt Ion Heliade Rădulescu care a publicat în exil în franceză, Vasile Alecsandri (jurnalele in franceză), Macedonski (Le Calvaire de Feu și volumul de poeme Bronzes), Eugen Ionesco care debutează în română dar își scrie opera majoră în franceză, la fel ca și Emil Cioran, Urmuz, Tristan Tzara, Benjamin Fondane, Constantin Virgil Gheorghiu, apoi Paul Celan care a debutat cu poezie si proză poetică în română apoi s-a mutat în germană, Vintilă Horia care a scris și publicat în franceză și spaniolă după debutul în română. Spre sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI, Dumitru Țepeneag și Matei Vișniec au scris și publicat proză și teatru în franceză, iar Andrei Zanca poezie în germană. Scriitori români care au scris în engleză după ce s-au afirmat ca scriitori în literatura română sunt, din câte cunosc, Petru Popescu și subsemnata. Mircea Eliade nu a scris literatură în engleză iar Andrei Codrescu a debutat și publicat în engleză, pentru ca în ultimii ani să fie tradus în română.
    Trecerea de la limba maternă la o altă limbă și invers produce de obicei în opera scriitorului un proces de cross pollination, un transfer de mijloace estetice, o contaminare a discursului literar manifestată în abordări estetice și forme de exprimare lingvistice inedite în ambele limbi. Găsesc acest fenomen și în poezia lui Eugen D. Popin care a debutat ca poet în limba română, pentru ca ulterior, în exil, să adopte germana. Poliglot și cărturar, poetul a tradus poezie din și în franceză, italiană, germană. De consemnat activitatea remarcabilă de editor de reviste literare în exilul românesc. Cele două cărți de poeme

      
recente în limba română, Evanescențe (sau puntea dintre maluri) și Murmur dincolo de tăcere prezintă un discurs liric moderat de austeritatea limbii germane, o economie programatică a cuvintelor care temperează atât stările lirice transgresate în poeme cât și percepția cititorului.
     Persoana la care autorul scrie are un impact semnificativ asupra narațiunii lirice sau epice. În general, persoana întâia subânțelege întâmplatul ca aparținând celui care narează și presupune un punct de vedere incert, cu o semantică și conotații de fragilitate, incertitudine, nesiguranță; persoana a doua se adresează cititorului presupunând că acesta este implicat și participant în ceea ce se spune și întâmplă, sau practic se adresează unui alter ego imaginar al autorului care este în cunoștință de cauză; pentru ca persoana a treia să prezinte lucrurile scrise drept certitudine. Eugen D. Popin folosește în poeme toate aceste persoane creând o polifonie lirică interesantă dar de la un punct eul liric devine puțin vizibil, ca și când s-ar reduce nuanțelor, umbrelor, visului. Nu de puține ori vocea lirică sugerează că nu se consideră cu totul aparținând acestei lumi, pentru că realitatea fizică apare drept o caricatură a ceea ce sufletul consideră realitate. Omul înțelept își amână existența pentru altceva. Poemele se termină în general cu un suspans, ca părți ale unui flux liric continuat dincolo de coperțile cărții.
     Poezia afirmă explicit sau implicit că eul liric nu caută faima pe care o simte deșartă, fragilă și de aceea dorește sau cultivă obscuritatea. Totul este șoptit, spus cu vocea joasă, înceată, nu se aud vociferări, invective, strigăte de durere, vaiete. Eul liric e preocupat să rezolve tensiunea dintre lumea vizibila și aceea imaginară, paradoxul nonexistenței (între a fi și a exista), să definească termenii unei poetici care ar putea împăca lirismul din poemele românești cu acela din poemele în germană. 
     Fragmentarea aș spune radicală a versurilor spune multe. Uneori am avut impresia unei limbi române paralele în care o exprimare lirică nu vrea neapărat să comunice un înțeles lexical. Mesajul liric se naște adeseori din conexiuni abrupte, din ritmuri care creează goluri de sens și plăcere. Alteori versurile par un exercițiu meditativ. Citatele din clasici devin parte integrantă a lirismului pentru că ele aduc un sens pe care poemul nu mai trebuie să îl dezvolte, dar pe care se consolidează, se construiește: Sustine et abstine // rabdă și stăpânește-te; Nec plus ultra // până aici, ajunge ; Non ragioniam di lor, ma guarda e passa // Nu te mai gândi la ei, pazeste-te si vezi-ti de drum (Dante, Divina Comedie, Inferno III, 5); Habe mut, dich deines eigenen Verstandes zu bedienen//ai curajul de a-ți folosi propriul discernământ (Immanuel Kant); Wer in der Demokratie schläft, wacht in der Diktatur auf// Cine adoarme în democrație, se trezeste în dictatură// (atribuită ziaristului german Hermann Glaser) sunt maxime celebre pe care le-am reîntâlnit cu plăcere și care, fără nici o ostentație, susțin și potențează discursul liric.
     În Evanescențe, poemele devin tot mai scurte pe măsură ce înaintăm, versurile la fel, ca și când se activează un proces drastic de scuturare de balast lingvistic. Economia verbală sugerează o tot mai mare preocupare de a nu tulbura ..............

mai mult........

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Michel Houellebecq] [Nicolae Silade] [Mirela Roznoveanu] [Andrei Zanca] [Magda Ursache] [Alain Bosquet] [Kocsis Francisko] [Theodor Damian] [Visar Zhiti] [Andrei Zanca II] [Thanas Medi] [Nicolas Dima] [Radu Ciobanu] [Mirela Roznoveanu] [Serban Chelariu] [Nicolas G. Davila] [Liliana Danciu] [Damaschin P-Buia] [Mircea Petean] [Yvan Goll] [Rodica Braga] [Doina Uricariu] [Franz Kafka] [Victor Tarina] [Horia Dulvac] [Miron Kiropol] [Stefan Dumitrescu] [Vasile Gogea] [Clelia Ifrim] [Geo Galetaru] [Victoria Milescu] [Lucretia Berzintu] [Ion Rasinaru] [Mihai Merticaru] [Alex. O. Vintila] [Georgeta Mocanu] [Valeriu Stancu] [Nicolae Nistor] [Dorian Obreja] [Andrei Toader] [Fl. Smarandache] [K.V. Twain] [Andrej v. Amady] [Andrei Zanca III] [Werner Goebl] [Hans Dama] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]