
MIRUNA MUREŞANU
Jurnal prescurtat al durerii
O ușă a vieții normale se-nchide printr-un zgomot cumplit de arme și bombe liniștea moare
o dimineață altfel împarte amintirii jucării și lacrimi uscate
copiii se-ntreabă unde pleacă tata cu noaptea în cap
de ce mama strânge în grabă câteva lucruri restul după plecarea lor fiind cu siguranță îngropat în scrum și-n cenușă
când o ușă a vieții normale se-nchide călăii luminii alungă din tărâmul lor oameni
obligați să ia calea bejeniei ei lasă totul în urmă
fugind undeva nicăieri
unde poate există doar ziua de ieri
pentru că un război crud și nedrept deschide unei vieți anormale o ușă
tata poate să moară chiar mâine pe front
luptând împotriva celor care vor să le fure țara cu totul
crezând că hotarele ei sunt acolo unde ei visează să fie
*
într-o dimineață altfel lumina privește prin fereastra închisă un rest de ninsoare
|