MIRUNA MUREŞANU
      

           Jurnal prescurtat al durerii

O ușă a vieții normale se-nchide
printr-un zgomot cumplit de arme și bombe
liniștea moare

o dimineață altfel împarte amintirii
jucării și lacrimi uscate

copiii se-ntreabă unde pleacă tata cu noaptea în cap

de ce mama strânge în grabă câteva lucruri
restul după plecarea lor fiind cu siguranță îngropat
în scrum și-n cenușă

când o ușă a vieții normale se-nchide
călăii luminii alungă din tărâmul lor oameni

obligați să ia calea bejeniei ei lasă totul în urmă

fugind undeva nicăieri

unde poate există doar ziua de ieri

pentru că un război crud și nedrept
deschide unei vieți anormale o ușă

tata poate să moară chiar mâine pe front

luptând împotriva celor care vor să le fure țara cu totul

crezând că hotarele ei sunt acolo unde ei visează să fie

                 *

într-o dimineață altfel
lumina privește prin fereastra închisă
un rest de ninsoare

încheind (e 24 februarie) parcă o ultimă frază

cu un zgomot de fond venit de dincolo de înțeles

printr-un demers perfid al nebuniei și urii
o lumină bolnavă se zbate
în zgura nimicului străină și putredă

pretutindeni cuvinte carbonizate

prefăcute în lacrima Mariupol sau Bucha
se privesc în oglindă cu o voință disperată de-a fi

strângând sub pleoape mormane de trupuri moarte de vii

pe caldarâm sângele curs
seamănă cu un laitmotiv al durerii

când pe distanța scurtă dintre veșnicie și moarte
inima unei singure patrii bate-mpreună

în afara oricărui timp
o cenușă vâscoasă e purtată de vânt

cu o voință fragilă de-a fi
un soare apatic mângâie-n van un rest de culoare

nimicul amorțește toate cuvintele înainte de vreme
contemplând sângele curs din belșug
ca moartea să se plimbe în voie
nestingherită prin lume

în zgomotul armelor viclean și crispat


              *

în dezacord cu ideea de liniște
veacul gonește aproape nebun

pe un drum paralel cu o viață normală

eu scriu un jurnal prescurtat al durerii
numărând printre bombe jucării și lacrimi uscate

să le-mpart nimănui

alergând în memorie pe urma altui război crud și nedrept
care-o alungase pe mama la treisprezece ani
din hotarele inimii ei
împreună cu frații părinții vecinii și colegii de școală

pe un drum paralel cu viața normală

ei plecau în primul apoi în al doilea refugiu..........

mai mult........