Nicolae Coande

                                      Nicolae Coande - web

 

            NICOLAE COANDE 


                                                 
            
Roberto Bolańo – istoria unui franctiror

 

      Roberto Bolańo este autorul hispanic poate cel mai des comentat în ultimii ani, în special după moartea sa prematură, în 2003, când abia împlinise 50 de ani. Chilian prin naștere, Bolańo a fost un scriitor cât de cât cunoscut în Europa, în Spania, îndeosebi, unde a fost laureat al unor importante premii. Valoarea prozei sale a fost recunoscută, post-mortem, ce-i drept, inclusiv în SUA, unde i-a fost decernat National Book Critics Award, după ce câteva edituri din Spania, Franța și Germania încercaseră să-l facă știut pe continent. Roberto Bolańo s-a născut în 1953 la Santiago de Chile, fiul unui şofer de camion şi al unei profesoare. În 1968 s-a mutat în Mexico City, a renunțat la şcoală şi a devenit activist politic (troţkist). A trăit o viaţă aventuroasă, petrecând diferite perioade în Chile, El Salvador, Mexic, Franţa şi Spania. S-a considerat întotdeauna în primul rând poet (s-a apucat de proză la sfârşitul anilor '80, iar primul său roman a fost publicat în 1993). Până în 2003, când a murit din cauza unei afecţiuni a ficatului, a publicat peste 10 volume de proză şi două de versuri, lăsând alte 10 cărţi nepublicate (unele dintre ele neterminate).
      Tradus la noi cu cel puțin șapte cărți până acum, Bolańo (un excelent poet, totodată, tradus selectiv de Claudiu Komartin) mi se pare revelația literară a acestor ani în care în România s-a tălmăcit mult, iar uneori chiar și te miri ce. Grație câtorva editori atenți, până în prezent au apărut din opera sa volumele „O stea îndepărtată”, „Nocturnă în Chile”, „Târfe asasine” (ed. Curtea Veche), „Anvers” și „Convorbiri telefonice”, ultimele două la Editura „Leda”, parte a Grupului Editorial Corint. De curând, la Ed. „Univers”, a apărut un roman de o mie de pagini, „2666”, unul dintre cele mai bine cotate de public romane sud-americane, despre care am aflat că a fost pe locul 3 în America de Sud într-un top literar al ultimilor 25 de ani, după romanele lui Gabriel Garcia Marquez, „Dragostea în vremea holerei”, și Mario Vargas Llosa, „Sărbătoarea țapului”.

                                                          
 „2666” este cartea unei apocalipse amânate, a unei serii de crime neelucidate petrecute în varii colțuri ale lumii. Romanul a fost pus în scenă de regizorul Alex Rigola și prezentat la Festivalul de Teatru de la Barcelona din 2007. Puțin mai devreme, acum trei ani, tot la „Leda”, a apărut romanul (și acesta de aproape 800 de pagini) „Detectivii sălbatici”, o „scrisoare de dragoste adresată generației mele”.
     „Anvers” este una dintre primele sale cărți, apărută în 2002, și se prezintă ca o stranie ficțiune de proze scurte, fulgurații de tip diaristic, în care un narator povestește ce i se întâmplă, din postura unui marginal, în exilul său spaniol. Cadre bergmaniene se perindă prin fața ochilor unui cititor care descoperă farmecul unei scriituri poetice, nu lipsite de acea obscurizare voită care incită un cititor mai leneș și-l gratulează pe unul inteligent Ca de obicei, lumea lui Bolańo este una populată de indivizi stranii confruntați cu situații speciale sau aparent periculoase. Unii dintre ei scriu și aspiră la gloria literară în vreme ce sunt urmăriți de poliție sau de asasini plătiți, poartă discuții intense despre literatură și artă, au iubiri eșuate și dispar pe neașteptate în misterul propriei vieți. Singurătatea, această cruce crâncenă a creatorului, este ceea ce iese cu pregnanță în evidență, ca și o anume propensiune spre războiul nevăzut al existenței umane, privit din interior de un franctiror al scrisului. Chiar și în clipele sale solare, scrisul lui Bolańo este infuzat de dramatismul vieții, această “târfă asasină” (cum sună, la plural, titlul uneia dintre cărțile sale), amantă a tuturor, de nimeni atașată până la final. Este o „lume de polițiști, de hoți și de străini fără acte în regulă”, prin care deambulează un explorator al scrisului, un „dreamer” ce-și caută locul printre proscriși. Un dostoievskianism subtil, distilat în retortele scriului puternic al lui Bolańo, creează acel halou al unei lumi detracate în care iubirea este exilată, iar voința de bine este anihilată. Nu întâmplător o frază acut dramatică revine ca un laitmotiv în țesătura acestui roman atipic: „I-am spus ceței: totul e bine... rămân cu tine”.
      Ceea ce izbește la o primă lectură a prozelor lui Bolańo, un maestru al eschivei și al echivocului bine dozat, este felul metodic în care înaintează în subiectul prozelor sale, precum și o aparentă detașare față de subiect și de personaje, fina orfevărie a scrisului său. Finalurile prozelor din „Convorbiri telefonice” sunt întotdeauna neașteptate, după ce încordarea cititorului a ajuns la maximum, ca în „Enrique Martin”, povestea unui poet ratat, care se sinucide după ce lasă un teanc de poeme epigonice, dar și câteva desene misterioase, cifre pe pereții camerei unde locuia.  În „O aventură literară”, un story cât se poate de banal, personajul principal, un autor de oarecare succes, se vede comentat în presă de idolul său literar, dar bănuiește că acela îi joacă o farsă...........

mai mult.....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Miron Kiropol] [Magda Ursache] [Letitia Ilea] [Iulian Boldea] [Liviu Ioan Stoiciu] [Ion Neagos] [Traian Stef] [Doina Popa] [Liviu Antonesei] [Clelia Ifrim] [Radu Ciobanu] [Mircea Petean] [Dan Florita Seracin] [Eugen Dorcescu] [Daniela Radu] [Victoria Comnea] [Nicolae Iuga] [Dinu Virgil] [Ela Jakab] [Dan Anghelescu] [Julien Caragea] [Dan Chiriac-Kyre] [Viorel Dadulescu] [Mihaela Albu] [Vasile P. Tomoiaga] [Aurelian Sarbu] [Nicolae Coande] [Sonia Elvireanu] [Dana Gheorghiu] [Iulian Chivu] [Boris Marian] [Geo Vasile] [Christel Ungar] [Carolyn M.Kleefeld] [Petru Hamat] [Hans Dama] [Mirel Brates] [Aurel I. Brumaru] [Mariana Moga] [Victoria Milescu] [Valeriu M.Ciungan] [Paul Sarbu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]