NICOLAE COANDE
                          

                    Rău de Românie

Nu îmi place Românialor. Viața ei de moluscă.
Nu îmi plac miliardarii ei falși. Banii lor calpi.
Nu îmi plac judecătorii ei severi. Sentințele lor triste.
Nu îmi plac oamenii ei secreți. Secretele lor dure.
Nu îmi plac oamenii ei cultivați. Nu cultivă decît dispreț.
Poeții ei turnători. Tot ce-au turnat. De-ar ști mamele lor. 
Nu îmi plac popii ei afumați. N-a mai rămas nimic neafumat.
Geamurile ei sparte. Au spart tot ce se putea sparge.
Nu-mi place că toți vor o viață mai bună și emigrează
                                 din proasta asta.
Nu-mi plac cei care mai rămîn pe aici.
Nici nu știi ce e mai bine – să rămîi sau să pleci.
Nu-mi place că mă tot gîndesc la șoarecii
Din grădina noastră națională. La pisicile care nu-i mai
                                      mănîncă.
La copiii pitici pe care îi cresc ăștia de la o vreme.
La poveștile scrise pentru roboți. La cititorii tot mai debili.
Măi, citiți dracului ceva.
Muzica ei populară teatrul ei ieftin mallurile pline de grași.
Sărăcia ei pe o sută de ani festivalurile ei triste. 
Decorațiile ei false.
Chiar nu îmi place ce gîndesc despre ea.
Dar trebuie spus asta.
Nu mai am dinți în gură dar trebuie să spun asta.

Rău de Românialor.

                   Nu este simplu

Asemenea unui bătrîn care se uită înapoi la viața lui
și nu poate indica momentul exact cînd a îmbătrînit
Un copac care nu știe cît este de înalt
Nepăsător la topoarele care îl înconjoară
Îți pot spune că există un ceas cînd știi că lumea ta e pierdută 
iar vorbele frumoase nu au de-a face cu
Oglinda care arată adevărul – sîngele curge mai încet
Ochii nu mai percep distanța dintre o carte și alta
O coroană sub care se adăpostesc păsări de noapte 
Un pluton de inimi așezate cu spatele la zid
Umbra lor atinge puștile îndreptate amenințător
Un deget de femeie pe trăgaci o mînă frumoasă
Nu este așa simplu să pleci
Nu înțelegi de ce să rămîi.

             
                 Pecete pe pîine

                      Anei Andrei, în semn de salut

Sînt cîțiva zei în oraș, iubito, dar tu știi asta deja
Ești profesoară și chiar dacă ei se ascund le simți răsuflarea 
Au băut tot ce se putea bea și acum își beau răsuflarea
În vreme ce trec pe la stop sub privirile disprețuitoare
Ale trecătorilor – fiți trecători le spun ei
Dar oamenii buni clatină din cap ăștia sunt duși spun
Și o femeie miloasă încearcă să le dea pîine
Dar pîinea fuge de ei cu piciorușe mici de gîndac
Iar ei cu mișcări lente pun pecete pe pîine
Pentru cei care o vor culege de jos
Și atunci o femeie le culege exact vorbele de pe buze
Ce-a mai rămas din lumea asta în care nimeni nu are pecete
Doar colții și-i înfig în coaja de pîine pe care a scris cineva
Luați, mîncați-ne, noi pentru asta am trecut pe aici.
Ești profesoară, desigur, și înțelegi mai ușor asta.


           Eu sînt toate numele din poezie

Eu sînt toate numele din poezie
după ce cuvintele au distrus vechea înțelegere
asemenea unei femei care și-a dorit
toată puterea odată dezbrăcată
iar acum tot ce vreau e să mă plimb
pe o stradă-n Viena
unde mă așteaptă o cafea și un surîs poate
sau poate indiferența unora îngropați în seifuri
dar asta nu mă miră și nu-mi stîrnește indignarea
îmi plac oamenii așa cum sînt
cei reci precum că sînt reci
cei calzi precum că s-au născut pentru bucurie
eu sînt și unul și altul toate numele din poezie.


          
                    Rugby

Asfințește dar încă sîntem pe teren forța este cu noi
Cineva aprinde o torță soarele se face un nod
Bucăți din el ajung pe capetele în alergare
Jucăm cu flăcări pe umeri cineva cheamă pompierii
Gazonul e verde sub pași se deschide o trapă
Din pămînt iese un cîine limba lui neagră ne spală pe toți
Nu mai mergem la dușuri partida continuă
Femeile noastre ne-așteaptă acasă masa e gata cuțitul
                                       cere o jertfă
Alergăm cu o pîine în mînă prin noaptea care se lasă
Cerul e roșu mîinile albe 
Vocile noastre spun rugăciunea
Doamne, lasă-ne să câștigăm această partidă
Tu care învingi zi de zi
Noaptea asta e-a noastră
Tribuna e goală cineva ne face un semn
Încolonați mergem cuminți spre victorie.

              ...........                               

mai mult...