Nicolae Matcas

                     Nicolae Matcas - web                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                          
        NICOLAE MĂTCAȘ
                

       Vioara strânge-ncins la piept arcuşul


     Un meșter meștereşte o vioară.
     Cum sapă-n lemn ca sculptorul în rocă,
     Butucul, gros, mai mult aduce-a focă
     Decât a salt de ciută-căprioară.

     Dar trece-o lună, trei, o iarnă,-o vară.
     Plutind prin linii: clasică, barocă,
     Ca,-ntr-un târziu, în truda-i solilocă,
     Din mâna lui să nască o fecioară.

     Vioara strânge-ncins la piept arcuşul
     Şi sunetele sar ca-n príer mieii
     Pe arc ceresc: roş-galben, bleu şi roz...

     Un gând zălud şi-nchipuie culcuşul
     În care trupul cântă – al femeii –
     În măiestrite mâini de virtuoz.
   

     De-atunci pe boltă-și poartă-ntruna arca

     A fost cândva un trubadur sadea,
     Lulea îndrăgostit de-o castelană,
     Matroana, însă, chip de pe icoană,
     Ori nu știa, ori doar se prefăcea.

     Luat captiv de-a dragostei bulboană,
     Un vers suav țesea el la argea
     Și cum, în vis, regină o vedea,
     I le-mpletea, sonetele, coroană.

 
     Dar viața ce-i? Un joc de-a pitularca.
     Furată-n plină zi de-un sorb de iele,
     Domnița dispăruse printre ele.

     De-atunci pe boltă-și poartă-ntruna arca,
     Scobind cu zel prin pulberea de stele,
     Etern înamoratul bard Petrarca.

 

     Ești în canoane-o sfântă, nu profană
 

     Ai fost cea mai frumoasă din Iudeea
     Și praxiul cel mai franc al lui Hristos.
     Cum gura lumii-ntoarce tot pe dos,
     În tine n-au văzut decât femeia

     Cu chip nurliu și trupul păcătos,
     Știind s-aprindă și-n tăciuni scânteia,
     Dar și suflări să ieie ca Medeea
     Când cel mai bine ți-e și mai duios.

     Un sfanț n-ai dat pe vorbe misogine.
     Ai dus în lume vestea lui Iisus,
     Ai pus temeiul normelor creștine,
     Tărie-n crez și har divin ne-ai pus.

     Ești în canoane-o sfântă, din profană,
     Și te păstrăm, în suflete, icoană.



     Visa-mi-te-aș, o, salcie, fecioară


     Cum simte gerul, corpul tău exsudă.
     Rochița-ți scoți ca fetele-n nămiezi.
     Pe mal de lac rămâi ca Eva, nudă,
     Căci tu la frigul iernii te bronzezi.

     Te scalzi în chiciuri, burnițe, zăpezi.
     Zglobiii fulgi îți flutur’ ca o fludă.
     Cristalele Swarovski, țurțuri-iezi,
     Sclipesc în plete ochiuri din paludă.

     Când te invită crivățul la vals,
     Te legeni ca un boi de domnișoară
     În mândra horă-a fetelor la țară
     Și scârțâi doar când ia o notă fals.

     Visa-mi-te-aș, o, salcie, fecioară,
     Să văd cum te bronzezi și-n plină vară!
                

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Liviu I. Stoiciu] [Florin Logresteanu] [Dan Anghelescu] [Mircea Pora] [Mircea Petean] [Marian V. Buciu] [K. V. Twain] [Magda Ursache] [Dan Danila] [Iulian Chivu] [Ion Tudor Iovian] [Marian Visescu] [Boris Marian Mehr] [Ion Rasinaru] [Oana Hemen] [Ezra Pound] [Dinu Flamand] [Mihaela Oancea] [Dorin David] [Stephen Gill] [Adrian Munteanu] [Dorian Obreja] [Dan F. Seracin] [Liliana Danciu] [Gheorghe Simon] [Ana Blandiana] [Liviu Antonesei] [Anca Sirghie] [Radu Ciobanu] [Paul Sirbu] [Francis Jammes] [Miron Kiropol] [Clelia Ifrim] [Ovidiu Bufnila] [Emily E. Dickinson] [Stefanie Golisch] [Herbert W. Muehlroth] [Werner Goebl] [Luca Cipolla] [Georgeta Resteman] [Nicolae Matcas] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]