Nicolas G. Davila

                                                                                                             

Web Design

 

                                    N.G.DAVILA - web

       

         NICOLÁS GÓMEZ DÁVILA


                                PANSEURI

 

- Poezia e trofeul lingvistic al unei înfrângeri spirituale.
- Abundă poeții care numesc „poezie” o simplă formă de iresponsabilitate intelectuală.
- Politica înțeleaptă e arta de a întări societatea și de a slăbi Statul.
- A trăi cu luciditate o viață simplă, retrasă, discretă, între cărți inteligente, iubind câteva ființe.
- Ceea ce nu începe prin a-i părea fals cititorului nu merită osteneala de a fi scris.
- „A aparține unei generații” este, mai degrabă decât o necesitate, o hotărâre pe care o iau mințile gregare.
- Gândirea viguroasă și îndrăzneață e aceea care nu refuză locul comun.
- Să reînnoiască „arta modernă” îi va fi dat doar celui ce va reuși să fie original fără să o caute.
- Există ceva definitiv josnic în cel ce nu acceptă decât egali, în cel ce nu își caută cu sârg superiori.
- Minunile literare rareori depășesc constelații de treizeci de cuvinte.
- De plictisul cotidian nu ne scapă decât impalpabilul, invizibilul, inefabilul.
- Supraviețuiește doar cel ce se naște ușor „démodé”.
- Adevăratele aventuri ale scriitorului autentic sunt cuvintele.
- Nu pentru că e mai inteligentă decât contemporanii posteritatea se dovedește, până la urmă, cu neputință de înșelat în privința valorii unui text, ci pentru că timpul nu-i lasă textului decât propria sonoritate.
- Când se iscă o revoluție, poftele se pun în slujba idealurilor; când revoluția triumfă, idealurile se pun în slujba poftelor.
- Nu se poate reciti decât ceea ce sugerează mai mult decât exprimă.
- Nimeni nu poate scăpa de epoca sa, dar, cu un pic de tact, îi poate ocoli trivialitățile.
- Critica literară s-a născut în periodice și agonizează în universități.
- Creștinismul nu neagă splendoarea lumii, ci cheamă la căutarea originii ei, la urcarea spre zăpada ei curată.
- Câtă vreme democrația nu îl bagă în seamă, omul cult poate supraviețui și în timpuri democratice.


- La omul inteligent credința e singurul leac pentru neliniște.
- Deja nu mai există clasă de sus, nici popor; există doar plebe săracă, plebe bogată.
- Adevăratul aristocrat e cel ce are viață lăuntrică. Oricare i-ar fi originea, rangul, averea.
- Societatea aristocratică e aceea în care dorința de desăvârșire personală e inima instituțiilor sociale.
- Nobilă e persoana în stare să nu facă tot ce ar putea.
- Ziua e alcătuită din momentele ei de tăcere. Restul e timp pierdut.
- Dragostea pentru popor e o vocație de aristocrat. Democratul nu îl iubește decât în perioada electorală.
- Nimic un e mai greu decât să nu te prefaci că înțelegi.
- A-și interzice să admire e marca bestiei.
- Scriitorul face ca sintaxa să-i restituie gândirii simplitatea pe care cuvintele i-o răpesc.
- În societatea medievală, societatea e statul; în societatea burgheză, statul și societatea se înfruntă; în societatea comunistă, statul e societatea.
- Societatea răsplătește virtuțile zgomotoase și viciile discrete.
- A scrie scurt, pentru a încheia înainte de a te plictisi.
- O mare iubire e o senzualitate bine rânduită.
- Eleganța, demnitatea, noblețea sunt singurele valori pe care viața nu reușește să nu le respecte.
- Prieteniile durabile au nevoie, de obicei, de ticăloșii împăr-tășite.
- Salvarea socială e mai aproape atunci când fiecare mărtu-risește că doar el se poate salva pe sine. Societatea se salvează atunci când presupușii ei salvatori disperă.
- În vremea noastră, personalitatea e suma a ceea ce îl impresionează pe prost.
- Dacă Dumnezeu nu există, nu trebuie să tragem concluzia că totul e permis, ci că nimic nu contează. Permisiunile se dovedesc ridicole când sensurile sunt anulate.
- Nu există josnicie mai mare ca a celui ce se sprijină pe virtuțile adversarului pentru a-l învinge.
- În întunecimile răului, inteligența e ultimul reflex al lui Dumnezeu, un reflex ce ne urmărește stăruitor, un reflex ce nu se stinge decât la granița ultimă.
- Omul plătește beția eliberării cu plictisul libertății.
- Două ființe inspiră astăzi o milă deosebită: politicianul burghez, pe care istoria îl descurajează răbdătoare, și filosoful marxist, pe care istoria îl respinge răbdătoare.
- Omul modern nu iubește, ci se refugiază în iubire; nu speră, ci se refugiază în speranță; nu crede, ci se refugiază într-o dogmă.
- Grația neprevăzută a unui surâs inteligent e de-ajuns pentru a spulbera straturile de plictiseală pe care le aștern zilele.
- O vocație genuină îl îndemnă pe scriitor să scrie doar pentru el însuși: mai întâi din orgoliu, apoi din umilință.
- Sufletul trebuie să se lase invadat de ceea ce e străin, să renunțe să se apere, să-l favorizeze pe dușman, pentru ca ființa noastră autentică să apară și să țâșnească, nu ca o construcție fragilă pe care sfiala noastră o ocrotește, ci ca stânca noastră, granitul nostru de neclintit.
- A educa sufletul înseamnă a-l învăța să-și transforme ............

mai mult....

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Michel Houellebecq] [Nicolae Silade] [Mirela Roznoveanu] [Andrei Zanca] [Magda Ursache] [Alain Bosquet] [Kocsis Francisko] [Theodor Damian] [Visar Zhiti] [Andrei Zanca II] [Thanas Medi] [Nicolas Dima] [Radu Ciobanu] [Mirela Roznoveanu] [Serban Chelariu] [Nicolas G. Davila] [Liliana Danciu] [Damaschin P-Buia] [Mircea Petean] [Yvan Goll] [Rodica Braga] [Doina Uricariu] [Franz Kafka] [Victor Tarina] [Horia Dulvac] [Miron Kiropol] [Stefan Dumitrescu] [Vasile Gogea] [Clelia Ifrim] [Geo Galetaru] [Victoria Milescu] [Lucretia Berzintu] [Ion Rasinaru] [Mihai Merticaru] [Alex. O. Vintila] [Georgeta Mocanu] [Valeriu Stancu] [Nicolae Nistor] [Dorian Obreja] [Andrei Toader] [Fl. Smarandache] [K.V. Twain] [Andrej v. Amady] [Andrei Zanca III] [Werner Goebl] [Hans Dama] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]