Oana Hemen

                                Oana HEMEN - a

                     

                OANA HEMEN
                                             

                          „Viața ne mușcă”


                                Subsoare

    motto:
„Iată-mă-s rinocerul tău în tunică de clown
             Jonglând cu popice ca să te fac să râzi”

                              
Max Blecher


PERSONAJE:
Euro
Anais
suboamenii:
Lătrălău, Subsoară, Porcilă și alți mici întreprinzători
Șeherezada
îngrijitoarele



(O mochetă roșie, imensă, imitând globulele roșii ale lui Anais, acoperă întreaga scenă. O pădure de conifere e proiectată cu susul în jos deasupra ei. Într-un colț de scenă scrie mare: DRIVE THROUGH. În mijlocul scenei, peste mochetă, se suprapun autostrăzi. Lumânări și suboameni peste tot. Suboamenii sunt înfășurați în pansament alb. În păr au crengi. La gât poartă volane. Tușesc adesea, suferă de astm. Anais îi rostogolește continuu, se joacă. În primele rânduri, câteva îngrijitoare aruncă cu frunze uscate. Îngrijitoarele sunt îmbrăcate în rochii albe, de mireasă și au pene de păun lipite în jurul ochilor. Soarele e sub scenă, desenat la înălțimea spectatorilor. Deasupra lui, pe scenă, două fotolii galbene, calde. Euro, îmbrăcat în frac, începe să prezinte circul. Se proiectează un spațiu în care nu se-ntâmplă nimic. Personajele aspiră să nimic, spectatorii așteaptă să nimic. Timpul e nimic.)

Euro: Ea voia un stat nou, numai al ei. Acesta e un stat drive-through, unde suboamenii, mulți și mărunți, mulți și pe roți, învârt de volan. Virează. Trag de volanele lor mari pentru mâncare, pentru rate, pentru copii, pentru credință. 

       
Un stat creat de la zero. Și Anais. Anais. Anais. Zgardă în carne și oase. Caldă, fragedă, strălucitoare. Ea în fiecare zi uită un cuvânt, iar cu fiecare cuvânt uită și toate sinonimele lui. Azi a uitat verbul a (se) opri. Iar în mâinile ei mici, câinii latră.
Anais: Lătrați, vă ordon! Lătrați și închinați-vă!
(Suboamenii încep să latre la comanda lui Anais. E înfiorată și se strâmbă, îi adulmecă. Le întinde o tavă de frunze.)
Euro (netulburat de intervenția ei): Câinii se îneacă-n frunze, iar cuvintele ei imigrează pe rafturi și în fabrici, în cazinouri și cinematografe. Statul acesta miroase a urină și a hoit. Statul acesta e cerc peste cerc peste cerc. O diagramă Venn. O enclavă a venelor sale. Un imigrant al casei sale. Globule roșii într-o rodie aproape coaptă.
(Râde diabolic, în timp ce mângâie o rodie.)
Euro: Suboameni subsoare. Niște turnuri babel aliniate pe mocheta ei de la subsol. Flămânzi, fragili, visători. Minusculi chiar, între firimituri și scame. Iubitori ai cozilor. Cu o minte puternică, precisă, aderentă. Ca paletele de tenis peste inima ei zgrunțuroasă, rotundă și bine organizată.
 (Desface rodia, mănâncă din ea și se pătează în jurul gurii. Din difuzoare răsună deranjant: “Please do not enter this game if you’re under eighteen years old!”.)
Euro: Iar acest vis asurzitor, repetitiv, le asigură zilnic confort și control.
Ea vrea să crănțăne adjective frumoase și fragile. Se joacă. Are jucăriile ei. Și pentru că sunt dureroase sau poate pentru că vin din sinele ei, le antrenează să stea în picioare, să tacă. Suboamenii ei, mausoleul ei de teracotă, pe care-i spală la ligheanul ei, de mărimea unui torace. Îi pictează, îi dresează, îi filosofează, îi handicapează. Și în fiecare zi îi redenumește.
(Intervine Anais, în timp ce se îngrijește de suboamenii ei. Spală pansamente de suboameni într-un lighean roșu. Poartă o pereche de ochelari în formă de CDuri zgâriate și împroșcă violent cu apă.)
Anais: Albastrul meu de metilen, romanul meu de mucegai… scaieții mei voi sunteți! Vă ador! Lătrați! Behăiți! Lingeți-mă!
(Euro reia prezentarea numărului său, iar suboamenii încep să cânte Împodobește mamă bradul - Fuego.)
Euro: Despre acest cântec nici nu pomenește. O oaie, două oi, trei oi, patru. Cinci. Șase. Un milion de oi în brad. Iată un oraș. Iată măreția zgârie-norilor, a luminițelor din ferestre. A meselor pline și a bunului-simț. A plasmelor, a bolilor. A murdăriei. Iată fiorul inimii care se multiplică în subinimi.
Statul acesta... o pungă pe plastic din care Anais scoate tot aerul. E rea. E rea cu țara ei!
(Suboamenii sparg obsesiv, râzând cu satisfacție, pungi cu bule de aer.)
Anais (relaxată, arătând cu degetul spre suboameni): Nu sunt rea, sunt chiar indulgentă! Răi sunt ăștia mici! Iată! Iată tradiția noastră, cel mai de succes număr de circ! Răul nu e mare, e mic și des! Mic și des! Ia uite-i!
(Suboamenii urlă în cor: ”Laptele e negru! Laptele e negru!”.)
Euro (mândru, aplaudând): Nu uitați de plecăciune! ............

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Liviu I. Stoiciu] [Florin Logresteanu] [Dan Anghelescu] [Mircea Pora] [Mircea Petean] [Marian V. Buciu] [K. V. Twain] [Magda Ursache] [Dan Danila] [Iulian Chivu] [Ion Tudor Iovian] [Marian Visescu] [Boris Marian Mehr] [Ion Rasinaru] [Oana Hemen] [Ezra Pound] [Dinu Flamand] [Mihaela Oancea] [Dorin David] [Stephen Gill] [Adrian Munteanu] [Dorian Obreja] [Dan F. Seracin] [Liliana Danciu] [Gheorghe Simon] [Ana Blandiana] [Liviu Antonesei] [Anca Sirghie] [Radu Ciobanu] [Paul Sirbu] [Francis Jammes] [Miron Kiropol] [Clelia Ifrim] [Ovidiu Bufnila] [Emily E. Dickinson] [Stefanie Golisch] [Herbert W. Muehlroth] [Werner Goebl] [Luca Cipolla] [Georgeta Resteman] [Nicolae Matcas] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]