Paul Leibovici

                                                                                                              

Web Design

 

                                  LEIBOVICI-Paul - alt                                                                                     

               PAUL LEIBOVICI
                     
                         

                               LUMÂNAREA


Suntem în plină sărbătoare cînd casele sunt luminate de gingașele lumînărele, un adevărat simbol al bucuriei sufletești, al unui eveniment, care cu toate că s-a întîmplat în depărtările vremii,a adus popoarelor lumina strălucitoare a eliberării, frăției, și mai mult al doborîrii dușmanilor prin clarviziunea, energia, curajul și demnitatea de care au dat cuviință. Generații după generații sunt recunoscătoare eroilor și ca un ,,symbol,,al bucuriei-izbînzii,, aprind ,,o lumînare,,. Să dăm paginile înnapoi, să încercăm a descoperii cum din antichitate și pînă în zilele noastre ,acest symbol ,,LUMÂNAREA ,,a devenit prietenul de-aproape ,gingașa alinare și în acelaș timp surîzătoarea lumină care ne însoțește. În Roma antică, în jurul secolului I, lumânările erau făcute din substanțele unei plante. Egiptenii și cretani le preparau din ceară de albine, cu 3000 de ani înainte de Chr . Primele lumânărele erau produse avînd diferite forme și grosimi. Parafina a fost distilată prima dată în 1830 și a revoluționat procedeul de fabricare manuală. Industria a fost ulterior dezvoltată odată cu distilarea uleiului de parafină. Recent, lumânările pe bază de rășină, au fost dezvoltate și se afirmă că au o durată mai mare decît cele tradiționale din parafină. Înainte de apariția electricității, lumînările și lampioanele de ulei erau folosite ca mijloc de iluminare. Prin sec. XIX , lumânările erau folosite numai în estul europei. În vestul Europei și zona mediteraniană predominau lămpile cu ulei. În europa medievală lumânarea s-a folosit și pentru măsurarea timpului. Această lumînare orară este atribuită lui Alfred cel Mare, rege al Angliei (849-889), pentru ai reaminti suveranului cînd trebuie să-și facă rugăciunile. El folosea lumînări gradate care simbolizau reprezentarea scurgeri timpului. Cu ocazia Expoziției Universale din Franța din 1898 Sala Olimpia din Palatul Versailles a fost luminată folosindu-se 800 de lumânări. Astăzi lumânările sunt folosite ca rol estetic și parfumate pentru a crea o ambianță caldă sau romantică sau pentru iluminarea de urgență în cazul unui scurt circuit. Istoria unei lumânări este titlul povestirii de Crăciun a lui Michael Faraday din anul 1860. Ea explica fenomene fizice și chimice de bază care au loc în timpul procesului de ardere a unei lumânări.

                                             
Povestea este publicată sub forma unui cânt și a fost tradusă în mai multe limbi. Din punct de vedere etimologic lumânarea putea fi și o derivată internă provenind din ,,lumină,, Deasemenea vom găsi cîteva explicați: 1.Obiect de lumină în formă de cilindru ,subțire ,făcut din ceară sau din alte materii grase – solidificate ,avînd la mijloc un fitil – material textil. 2. Lumânarea este o unitate de măsură convențională 3. (botanic) plantă erbacee a flori gălbui . Cînd a fost inventată LUMÂNAREA? Romanii sunt creditați că au dezvoltat primele lumânări prin scufundarea repetată a papirusului laminat în seu topit sau ceară de albină. Lumânările au fost folosite pentru a lumina casele, pentru a ajuta călătoriile noaptea și în ceremoniile religioase. Istoricii au descoperit dovezi că multe alte civilizații timpurii au utilizat lumânări realizate din ceară făcută din insectele din natură. În China, lumânările timpurii se spune că au fost turnate în tuburi de hîrtie de orez. Ceara provenită de la o insectă indigenă se combina cu orezul. În Japonia, lumânările erau făcute din ceară extrasă din nuci, iar în India, ceara se făcea prin fierberea fructelor de scorțișoară. Lumânările au jucat un rol important în ceremoniile religioase timpuri. După HENRICO Festffaler, lumina rezultată prin aprinderea lumânărilor datează din anul 165 î.H. Împăratul Constantin a cerut folosirea lumânărilor în timpul slujbei de Paște din sec.IV. EVUL MEDIU: Majoritatea culturilor vestice timpurii s-au bazat în primul rînd pe LUMÂNĂRI realizate din grăsimi de animale (Seu). O îmbunătățire majoră a venit în evul mediu , cînd lumânarea din ceară de albine a fost introdusă în Europa. Spre deosebire de seul de animale, ceara de albină arde pur și curat, fără a produce un fum negru care să se răspîndească prin încăpere. Deasemenea are un miros plăcut. Ele au fost utilizate în ceremoniile religioase, dar erau scumpe. Puțini își permiteau să folosească la iluminatul casei. Lumânările din seu erau obișnuite pentru europeni. Până în sec.XIII-lea, producția lumânărilor din seu era răspîndită ca o meserie de bază în Anglia și Franța. Tufișurile de MYRICA au contribuit prin ceara lor dulce la confecționarea lumînărilor cu miros plăcut. Industria vînătorii din sec. XVIII-lea a adus cu sine o schimbare majoră în producția de ceară de albine. Lumina a devenit mai strălucitoare. Ceara de albine nu produce nici un miros respingător și degajează lumina strălucitoare. Avansarea tehnologiei din sec.XIX .În 1829 chimistul francez Michael Eugene Chevreul a descoperit tehnica de extragere a acidului stearic din acizi grași proveniți de la animale. Acești acizi grași proveniți de la animale au dus la dezvoltarea cerii de stearină, care are o ardere curată. Lumânările din stearină rămîn și azi populare în Europa. În 1834 inventatorul Joseph Morgan a optat la dezvoltarea industriei lumânărilor moderne prin inventarea unei mașini speciale care folosea ceara de parafină. Iar din 1850 s-a reușit separarea cerii naturale din petrol și rafinarea acesteia. Pe la jumătatea sec. XX lumânările se bucură de o popularitate deosebită. Menționăm, cu deosebire contribuția parafinei și a acidului stearic. Din 1990 s-au dezvoltat noi tipuri de ceară a căror parfum întregesc ceremoniile.

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Rolf D. Brinkmann] [Nicolae Silade] [Michel Houellebecq] [Mirela Roznoveanu] [Andrei Zanca] [Magda Ursache] [Alain Bosquet] [Visar Zhiti] [Franz Kafka] [Thanas Medi] [Nicolas Dima] [Kocsis Francisko] [Andre Breton] [Andrei Zanca II] [Theodor Damian] [Radu Ciobanu] [Mirela Roznoveanu] [Serban Chelariu] [Doina Uricariu] [Nicolas G. Davila] [Adrian Grauenfels] [Clelia Ifrim] [Victoria Milescu] [Liliana Danciu] [Rodica Braga] [Miruna Muresanu] [Bianca Marcovici] [Ion Haines] [Mircea Petean] [Zorica Latcu] [Miron Kiropol] [Dorian Obreja] [Yvan Goll] [Stefan Dumitrescu] [Paul Leibovici] [Andrei Zanca III] [Mihai Merticaru] [Irina Lucia Mihalca] [Victor Tarina] [Fl. Smarandache] [Andrej v. Amady] [Werner Goebl] [Hans Dama] [Ada Stuparu] [Theodor Rapan] [Horea Porumb] [Daniel T. Moran] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]