Paul Leibovici

                                  LEIBOVICI-Paul - web


 

           PAUL LEIBOVICI

 

                  CAPȘA - o legendă neterminată                                            
 
                          


       Am dat într-o parte ușa de cristal și-n fața mea au apărut nenumărate personaje, ca într-un film istoric, fiecare lîngă măsuța comandată și așezat comod pe scaunul tapisat. Nici unul dintre comeseni nu apuca să aștepte ,căci tînăra chelneriță (ospătar în noua formulă a anilor societății comuniste) se afla lîngă mescioară, pregătiă de a lua comanda. De altfel, cunoscîndu-le preferințele, figura tinerei blonde, cu șorț alb imaculat peste rochia neagră,a cărei poale scurte permiteau privirilor –ieșite din orbite- să admire pulpițele albe, atrăgătoare. Zîna care poate de abea împlinise optsprezece primăveri,părea veselă și notînd comanda se în-drepta îmbujorată, timidă spre ,,Șeful,, care se afla în spatele galantarului plin doldora de prăjituri, pricomigdale, jofre, de-ți lăsau gura apă.
      Capșa pe care am revăzut-o după ani de zile pare întinerită, dar păstrînd bunele maniere -bugheze- care nici în perioada ,,Proletariatului,,nu s-a putut desprinde de acestea. O melodie cîntată de Mia Braia ,,Nu-mi pare rău să îmbătrînesc,, a trecut prin creierul meu ca un fulger. Ba chiar l-am revăzut pe poetul-humoristul-textierul Nicu Kanner. Privirea, după vîrstă, prelungită spre poponețele tinerelor din jur. Ținea între buzele late, unsuroase un trabuc din care scrumul cădea peste cămașa a cărei culori erau îmbătrînite de vreme. Cîte texte a cîntecelor de mare succes compuse de N. Kanner) la măsuța de la Capșa! ,,Aș vrea să fiu umbra ta,, cîntată de Sonia Cluceru, ”Unde aș vrea să mor,, a căror accente nostalgice numai Gică Petrescu le putea reda, sau ,,Mi-am pus busuioc în păr ,Măi ! cîntat de neîntrecuta și unica Maria Tănase.
     

     Nu-mi pare rău că-n bătrînesc, de vreme ce după ani și ani am putut străbate lungile bulevarde ale Bucureștilor, admirînd parcurile, grădinițele înflorate și ascultînd cu aceiași atenție cîntecele ,,Flașnetarului,, care mi-a zîmbit provocativ, parcă invitîndu-mă să iau loc pe banca de la intrare în Cișmigiu. El tot învîrtea manivela cu o mînă, iar în cealată ținea cutia cu monede.
     Am pornit-o la pas îndreptîndu-mă spre ,,CERCUL MILITAR,,. Aglomerația de pe bulevard mă întoarse ,,cu ani în urmă,, cînd împreună cu colegii de promoție opream în fața unuia din cinematografe citind în cor ,,Afișul,,. De data aceasta totul se petrecea în memoria mea muzicală, căci porțile erau închise ,cinematografele dispăruseră de pe bulevard și doar cîntecul ,,De ți-ar spune poarta mea,, revenea cu aceeași prospeți-me și seninătate.
     Lăsasem în urmă strada ,,Redacțiilor de ziar,, care a fost prima mea cunoștiință bucureșteană. După o stagiune de ,,corespondent la ziar ,,în care am bătut Moldova de la un capăt la celălalt, scriind despre ,,proletari,, ,,întreceri în muncă,, ,,cărbunari, sau petroliștii de la Moinești, am fost recrutat la Redacția centrală din București. Dimineața eram la cursurile facultății, apoi la redacție și seara la un spectacol. Cronicele îmi apăreau de obicei în pagina de sfîrșit de săptămînă.
     După ce am urcat pe îndelete, iată-mă în fața clădirii impunătoare cu acele scări late, care duc spre sala restaurantului ,,Cercul Militar,,.
     Am privit în jurul meu pe cînd o ,,florăreasă,, îmi oferea un buchețel cu floricele gălbui, albe.
     - Ia Domnu!
Numai că ,,Domnu,, privea în zare și pașii mi se îndreptau spre ,,Teatrul Național,, unde timp de ani am vizionat împreună cu colegii de la clasa de actorie numeroase spectacole, admirîndu-l pe Finteșteanu, aplaudându-l pe Birlic, entuziasmîndu-mă ascultînd vocea unică,cu acel ,,r,,unic a lui Beligan... 
     Treceam pe lîngă CAPITALA PALAVRELOR (comentariilor, bîrfelor) acel local istoric ,,CAPȘA,, care la vremea studenției nu era de,,nasul și punga studențească,,. Ne aruncam privirea căutînd uneori pe cîte o vedetă de care auzisem că după fiecare spectacol, își petrecea noaptea la ,,CAPȘA,,.
     Era de ziua onomastică a unuia dintre colegi de la clasa de regie, cînd am gustat pentru prima și întîiaș oară, un ,,delicates,, de la Capșa. Colegului cu pricina, îi făcuse ,,surpriza,, o artistă -asistentă la catedra de regie și îndrăgostită pînă peste urechi de Virgil.
    Căutam de astă dată ceea ce, pe vremuri scria unul din maeștrii textelor muzicale ,,În vitrinele la Capșa,,.

Sunt expuse prăjituri
Lei și urși de șocolată
Și tot felul de figuri...........

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Dumitru Chioaru] [Mihaela M. Stroe] [Maria Pal] [Mirela-I. Dorcescu] [Sonia Elvireanu] [Adrian Grauenfels] [Ioana Diaconescu] [Dan Anghelescu] [Gheorghe Simon] [Costel Stancu] [Magda Ursache] [Letitia Ilea] [Horia Dulvac] [Dragos Niculescu] [Andrei Gazsi] [Paul Leibovici] [Rodica Braga] [Andrei Zanca] [Dan Danila] [Clelia Ifrim] [Ionut Caragea] [Dana Gheorghiu] [Vasko Popa] [Radu Ciobanu] [Richard Reschika] [Daniel Corbu] [Mihaela Albu] [Victor Ravini] [Alexandru Cazacu] [Liviu Antonesei] [Florin Sindrilaru] [Michael Krueger] [Hans Dama] [Vasile Gogea] [Reiner Kunze] [Selma M- Eisinger] [Werner Goebl] [A. Grauenfels II] [Dan F.- Seracin] [Mihaela Oancea] [Carmen Secere] [Constantin Arcu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]