Paul Leibovici

                            Paul Leibovici - web                      

                    

 

              PAUL LEIBOVICI

 


             BOTEZUL în apa IORDANULUI
 
                          

      Credincioşii au ieşit din apele râului, iar de pe tunicile lor albe se scurgeau picături de apă. Sub razele soarelui păreau bobiţe de argint strălucitoare. Privirea mi se umplea cu nesfârşitele podoabe magnifice. Liniştea, o linişte pe care am putut-o constata doar în acel loc. Locul denumit: Botezul în apa Ior-danului.
      Oamenii ţineau în mâinile lor sticle de plas-tic pline cu apa sfântă din Iordan. Apă cu nuanţe cafenii sau de un gri nemaiîntâlnit altundeva. Erau în acea zi, în jur de 7000 de credincioşi ai bisericii ortodoxe şi ai bisericii etiopiene. Se sărbătorea ,,botezul lui Ioshua pe locul unde Iohanan la botezat cu apa din Iordan şi ,,atunci s-a deschis cerul auzindu-se glasul care spunea ,,eşti fiul meu iubit prin care răspândesc...(Biblia Nouă, Matei 3,16-17)
      Înainte de a coborî spre apă, au mers la duşurile din apropiere pentru a-şi îmbrăca acele tunici albe, ori stăteau cuviincioşi în aşteptarea rândului, pe lângă numeroasele autobuze sosite în acea dimineaţă.
      Scările de lemn duc spre un platou înconjurat de bârne de siguranţă. Unii dintre pelerini făceau primele cunoştinţe, schimbau părerei sau se fotografiau.
      Un loc pitoresc în apropiere este rezervat picknikurilor. Unii turişti şi-au sărbătorit ,,ziua onomastică''- nou prilej de bucurii şi afirmare a credinţei strămoşeşti. Poate un unic prilej în viaţă!
      Când le venea rândul de a coborî scările spre apa iordanului, sticlele de plastic rămâneau undeva pe mal. Este interzis a se lua apa direct din Iordan din motive, bine înţelese-igienice. Cei care coborau purtând tunici albe erau români, ruşi şi etiopieni. Majoritatea s-au coborât în adâncimea apei pentru a-şi uda capul.

      
      Pelerinii au zăbovit timp îndelungat. Fiecare grupare cu preotul lor care citea din Cartea rugăciunilor cu glasul plin de emoţia unicului moment. Iar gruparea credincioşilor, înconjurându-l răspundeau: Amin!
      Printre cei de faţă erau şi palestinieni care mărturiseau: suntem pentru prima dată aici şi trecem botezul creştinismului''. Rosteau cuvintele cu o încredere neclintită citând fragmente din Sfânta Scriptură.

      2.

      Cei care mai fuseseră prin acest loc, cu alt prilej, i-am auzit spunând: ,,cu toţi suntem creştini. Sfinţirea în apa Iordanului ne este comună tuturor: români, ruşi, etiopieni, greci, palestinieni''.
      Un om mai bătrân venit din Ierusalim pentru a nu ştiu câta oară, privea spre cei din jur, le asculta vorbele, fără a le înţelege tâlcul. Asculta pe cei care vorbeau româneşte sau ruseşte şi rostea ca pentru sine: noi ne-am botezat în decursul anilor, dar ei – arătând către cei care stăteau la rând, ei n-au avut prilejul! Comuniştii nu le-au dat voie! Ei sunt ucraineni, ruşi, români. Numai acum li s-a permis şi au venit să se boteze creştini.
      Cine nu a putut fi în apropierea Patriarhului greco-ortodox Teofil, putea observa ceremonia pe una din cele două ecrane mari care au fost instalate pe marea întindere din apropiere. Patriarhul Teofil a prezidat ceremonia lăsând să zboare doi porumbei albi ca zăpada.
      În actele oficiale şi hărţile din Israel locul este denumit ,,Cezarul din Iehud''. După credinţa aceasta, prin acest spaţiu au trecut fii lui Israel râul şi Eliahu a luat în mare vâltoare, drumul cerului.
      Palestinienii îl denumesc ,,locul Botezului''. În trecutul îndepărtat se presupune că aceste pământuri erau proprietatea bisericii greceşti ortodoxe, drept care au fost găsite unele urme ale mânăstirilor acestora.
      Denumirea uneia dintre mânăstiri, ar fi fost ,,Regele judeilor''
      Îngrădiri şi placarde atrag atenţia vizitatorilor, indicând apropierea de locul ,,Sfânt''. Până în 1980 nu s-a putut vizita, dar la propunerea patriarhiei ortodoxe au început amenajările şi de două ori pe an au loc ,,sărbătoriri oficiale''.
      În ultimii ani s-au făcut investiţii de aproxima-tiv şapte milioane de dolari. În acest fel s-a dezvoltat turismul şi se pot oficia zilnic slujbe religioase. Locul a fost dat în îngrijirea ,,Societăţii pentru protejarea naturii şi a parcurilor''. În ultimii ani societatea a deschis un magazin cu obiecte sfiinte, amintiri, cărţi bisericeşti şi broşuri în mai multe limbi cât şi hărţi. Adeseori vom putea întâlni în jur de 2000 de turişti zilnic. Într-o statistică a anului 2018 vom constata în jur de 65 de mii de vizitatori. Societatea amintită permite tuturor credincioşilor, de pretutindeni şi de orice credinţă să-şi desfăşoare activitatea religioasă.......

mai mult........

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Mariko Sumikura] [Eugen D. Popin] [Paul Leibovici] [Virgil Diaconu] [Dan Danila] [Andrei Zanca] [Gheorghe Simon] [Radu Ciobanu] [Rodica Grigore] [Magda Ursache] [Madalina Barbulescu] [Vianu Muresan] [Andrei Zanca II] [Gheorghe Simon I] [Nicolae V. Sarbu] [Dorian Obreja] [Mihai Posada] [Remus V.Giorgioni] [Rabindran. Tagore] [Ioana Diaconescu] [Ion Haines] [Liliana Danciu] [Alexandru Jurcan] [Mircea Petean] [Dan F. Seracin] [Adrian Munteanu] [Anca Sirghie] [Alexandru Cazacu] [Dragos Niculescu] [Mircea Pora] [Tanikawa Shuntaro] [Mihaela M. Stroe] [Dan Iancu] [Dana Gheorghiu] [Miruna Carp] [Werner Goebl] [Ruxandra Niculescu] [Paul Aretzu] [Dan Chiriac] [Ovidiu Bufnila] [Victoria Comnea] [Victor Ravini] [Constantin Stancu] [Angela Burtea] [Mihai B. Bujenita] [Icu Craciun] [Petre I. Cretu] [Gheorghe Grun] [Florin Logresteanu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]