Paul Sirbu

                                                                                                              

Web Design

 

                      Sarbu-Paul

                     
            PAUL SÎRBU

 
            

        LA DRUM DE SEARĂ, ÎN AMURG

     I
Trecutul meu
o oglindă retrovizoare
spartă de un jefuitor.
Din cioburile adunate
n-am putut să reconstitui
decât chipul ei!
     II
Deodată
pleoapa orizontului s-a închis
ziua-n amiaza mare
peste irisul albastru al boltei,
cerul s-a întunecat,
frunzele s-au îngălbenit brusc,
mugurii au căzut de pe crengi și
eclipsa nu s-a mai sfârșit!...
     III
Un scurt-circuit
și siguranța
firmamentului s-a ars:
stelele-au dispărut!
Îi mai pun o liță, dar
în amintire!...
     IV
Lumina a apus și în cuvinte!...
Iar crivățul șuieră
în ultima dintre ierni pe pământ,
acum, fără tine
imaginația mi-e pustie și stearpă,
licuricii care au visat să ajungă constelații
acum sunt morți
în călimară!...
Moartea adevărată
nu este obiect de inspirație,
e doar un final mizerabil, umil
e, ca și când ai face clismă veșniciei!...
Mulți poeți sunt găsiți înecați
în apele neantului
în corabia eșuată a câte unui vers:
mormane de cadavre
în golful morții și al uitării
sub lumina sacră
a Luceafărului!...    

       
     V
Stau în genunchi
și mă rog
în ploaie și ger,
ca în fața unei biserici închise,
să mă primești
în adăpostul rău
din neant!
     VI
 Fără să vreau am rămas închis aici
 în trupul meu,
ca într-o temniță!
Atât de departe
e cerul
de pământ,
 încât sufletul
trebuie să se înalțe
prin fontanelă
până la stelele neantului
ca să ne putem vedea!
     VII
Disperat
mai învârt încă o dată comutatorul amintirilor
pentru o străfulgerare de viață, din trecut,
alături de tine-
după care, reîncepe
eclipsa totală!
Și nici nu-mi mai doresc
ca soarele, dimineața
să se mai ivească la orizont!
     VIII
Am băut ultima cafea neagră-
a morții tale,
 îmi aprind țigarea
direct din amurg
și pornesc, lăsând în urmă rotocoale de fum
prin ținutul neantului
în căutarea ta!
     IX
Inima mea
bate neîncetat
în urma existenței tale
ca un ceasornic
ce a rămas
câteva clipe
în urma
orei exacte!
     X
Îmi vin în minte versurile lui Bacovia: ,,Hau, hau depărtat!/Sub stele-nghețate/ În noaptea grozavă/ (a morții!) la cine voi bate?...”Aș vrea să bat la ușa ta, în neant!
     XI
Nu voi lua cu mine
niciun fir al Ariadnei:
vreau să uit drumul înapoi
înspre această lume!
     XII
,,Mai am un singur dor!”-
în asfințit:...........

mai mult.......

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Miodrag Pavlovic] [Andrei Zanca] [Vasile Gogea] [Miron Kiropol] [Nicolae Silade] [Stefan Ghilimescu] [Dumitru Chioaru] [Magda Ursache] [Stefan Marinescu] [Radu Ciobanu] [Herbert W. Muehlroth] [Halmosi Sandor] [Christopher Haupt] [Clelia Ifrim] [Rosemarie Haines] [Stef. Marinescu II] [Angela Baciu] [Petru V. Tomoiaga] [Mircea Petean] [Mircea Pora] [Miruna Muresanu] [Gheorghe A. Neagu] [Caliopia Tocala] [Anca Sirghie] [Fl. Smarandache] [Tibor Fischer] [Stefan Jurca] [Alexandru Cazacu] [Krzysztof Dabrowski] [Urs Heftrich] [Cezarina Adamescu] [Herbert Muehlroth II] [Mariana Moga] [Damaschin P. Buia] [Paul Sirbu] [Oleksa Vlizko] [Florin Logresteanu] [Ion C. Pena] [Heinz Uwe Haus] [Hans Dama] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]