Paula Romanescu

                                paula-romanescu - web

                     

           PAULA ROMANESCU

           
       Trebuiau să poarte un nume*
                          de Marin Sorescu

                   
Eminescu n-a existat. 
A existat numai o ţară frumoasă 
La o margine de mare 
Unde valurile fac noduri albe
 Ca o barbă nepieptănată de crai 
Şi nişte ape ca nişte copaci curgători
În care luna îşi avea cuibar rotit.
Şi, mai ales, au existat nişte oameni simpli
Pe care-i chema: Mircea cel Bătrân, Ştefan cel Mare,
Sau mai simplu: ciobani şi plugari 
Cărora le plăcea să spună
Seara în jurul focului poezii –
„Mioriţa” şi „Luceafărul“ şi „Scrisoarea III“. 
Dar fiindcă auzeau mereu
Lătrând la stâna lor câinii,
Plecau să se bată cu tătarii,
Şi cu avarii, şi cu hunii, şi cu leşii, 
Şi cu turcii.
În timpul care le rămânea liber
Între două primejdii,
Aceşti oameni făceau din fluierele lor jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduioşate,
De curgeau doinele la vale
Pe toţi munţii Moldovei, şi ai Munteniei,
Şi ai Ţării Bârsei, şi ai Ţării Vrancei,
Şi ai altor ţări româneşti.
Au mai existat şi nişte codri adânci 
Şi un tânăr care vorbea cu ei,
Întrebându-i ce se tot leagănă fără vânt?
Acest tânăr cu ochi mari,
Cât istoria noastră,
Trecea bătut de gânduri
Din cartea cirilică în cartea vieţii,
Tot numărând plopii luminii, ai dreptăţii, ai iubirii,

Care îi ieşeau mereu fără soţ. 
Au mai existat şi nişte tei,
Şi cei doi îndrăgostiţi
Care ştiau să le troienească toată floarea
Într-un sărut. 
Şi nişte păsări ori nişte nouri
Care tot colindau pe deasupra lor 
Ca lungi şi mişcătoare şesuri. 
Şi pentru că toate acestea 
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus Eminescu. 

 

       Et puisque tout cela devait porter un nom
     
                           par Marin Sorescu
                      
Eminescu n’a pas existé.
Il était une fois un beau pays au bord d’une mer
Oů les vagues faisaient des nśuds blancs
Comme une barbe mal peignée de vieux prince.
Il y avait aussi des eaux comme des arbres coulants
Oů la lune faisait son nid rond.
Et surtout il y avait des gens simples –
Mircea Le Vieux, Étienne Le Grand*
Ou tout simplement des bergers, des laboureurs,
Qui aimaient dire le soir auprčs du feu des poésies – :
Mioritza, et Hypérion, et Lettre III…**
Mais puisqu’ils entendaient toujours les chiens aboyer ŕ leur bergerie,
Ils s’en allaient lutter avec les Tatars, avec les Avars,
Avec les Huns, avec les Polonais, avec les Turcs…
Le temps qui leur restait libre entre deux dangers,
Ces hommes-lŕ faisaient de leurs flűtes des auges
Pour les larmes des pierres attendries
Que les doďnas y coulaient doucement
De toutes les montagnes de Valachie, de Moldavie,
Du Pays de Bârsa, du Pays de Vrancea et
D’autres Pays Roumains.
Il y avait aussi des foręts épaisses
Et un jeune homme qui leur parlait en leur demandant
Pourquoi tremblaient-elles toujours sans nul vent…
Ce jeune homme aux yeux grands
Comme toute notre histoire,
Passait, perdu dans ses ręves
Du livre cyrillique au livre de la vie.
 

         *din volumul: MIHAI EMINESCU
              Vreme trece, vreme vine    
                   101 poeme

      Selecţie de poeme, note şi versiune franceză
             Paula ROMANESCU   .............

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Yusuke Miyake] [Andrei Zanca] [Magda Ursache] [Radu Serban] [Miron Kiropol] [Radu Ciobanu] [Andrei Zanca II] [Monica G-Maclean] [Iulian Boldea] [Irina Petras] [Dan Danila] [Andrei Zanca III] [George Cabas] [Gheorghe Simon] [Iosif A. Brodski] [Liliana Danciu] [Mihaela Babusanu] [Elina Adam] [Eugen Dorcescu] [Virgil Diaconu] [Marian V. Buciu] [Ion Neagos] [Ion Tudor Iovian] [Leon Iosif Grapini] [Rodica Braga] [Paul Leibovici] [Alexandru Uiuiu] [Dragos Niculescu] [Irina Lucia Mihalca] [Boris Mehr] [Sonia Elvireanu] [Urs Heftrich] [Werner Goebl] [Guner Akmolla] [Vasile D. Marchis] [Angela Burtea] [Ionut Caragea] [Paula Romanescu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]