Radu Tuculescu

                                 radu-tuculescu - web

                     

           RADU ȚUCULESCU
           


                            Īn ritmul valsului

 


      Cu trăsura prin cartierul Grinzing bīntuit de parfumul vinurilor tinere, al mirosului de varză acră și al cīrnațilori proaspeți. Calul era negru, mușchiulos, cu ciucuri roșii la gīt și stea īn frunte. Birjarul, rumen īn obraji, pălărie verde și pană de gīscă. Un cartier rupt de lumea modernă. Case ca din turtă dulce, vile cochete ascunse printre copaci. Dealuri cu vii și pădure invadīnd grădinile. Prin aer, aromă de must, de condimente pentru gulașul de vită, de sosuri din fructe de pădure pentru fripturile de fazan.
      Īn trăsura cu roți negre și spițe roșii, eram prinț și prințesă. Eu, prințul Franz iar Maraia, prințesa Sissi ! Romy și Alain, actorul care īn adolescență lucrase la o fabrică de cīrnați! Prințesa mea era īmbrăcată cu o bluză colorată și fustă galben-aurie. Īn brațe, laboratorul ei alchimic...
    - Localul Heuriger. Opresc pentru un scurt popas, zise birjarul cu voce ademenitoare, aici se īncepe cu un pahar de vin și o gustare. Eu aștept, am tot timpul din lume.
      Maraia a sărit din trăsură. O clipă s-a zărit monstrulețul cu cap de cocoș și trup de dragon, tatuat pe coapsă.
      Cīte un pahar cu vin și o felie de pīine de casă cu untură de porc, boia dulce și ceapă tăiată solzișori. Viticultorul era rubiniu la față, semăna teribil de bine cu birjarul, o fi fost fratele său geamăn.
      Roțile trăsurii pe caldarīm. Birjarul ne prezenta regiunea, cu voce răgușită, de fumător pasionat. Din cīnd īn cīnd, īși īntrerupea vorbele și īngīna melodii īn ritmul copitelor. Localnicii ne salutau, ca pe niște vechi cunoștințe.
    - Pe pietonala aceea īngustă se plimba, ursuz și surd, Ludwig, după ce golea cīteva carafe cu vin. Faceți o scurtă plimbare, poate-l īntīlniți...
      Ludwig? N-am īntrebat nimic, am coborīt amīndoi. Străduța se numea Beethovenruhe. Aha! Nu le prea am cu muzica simfonică și nici Maraia nu știam cum stă la acest capitol.


 Mai aveam multe de descoperit la ea. M-a luat de mīnă și am parcurs pietonala cap coadă și retur, fără comentarii, ca doi adolescenți la prima lor īntīlnire. Īi simțeam īn palmă bătăile inimii. Oare ce structură avea lacrima lui Beethoven? mi s-a părut că am auzit-o șoptind.
     - Iar acum propun un popas mai lung la Casa din cer, aproape de marginea pădurii. Aici se va aduna orchestra īn jurul celor doi Johanni, tatăl și fiul.
      Un local ca o casă rustică, cu mese plasate īn interior și afară, īn grădină printre copaci. Patroana era numai zīmbete. Avea o față rubinie, semăna al naibii de bine cu birjarul, o fi fost sora lui geamănă.
     - Afară ori īnlăuntru?
     - Afară, zise Maraia
     - Perfect. Īn curīnd se va umple grădina cu muzică. Iar eu vă umplu o carafă cu vin. Pentru īnceput, sugerez unul alb apoi unul rubiniu...
      Cu carafa īn mīnă, ne-a condus īn grădină. Doar cīteva mese mai erau libere. La cea mai lungă se aflau cei doi Johanni. Și-au īntrerupt, subit, dialogul. Cu īncīntare, o descoperiră pe Maraia. S-au mirat de geanta diplomat. Nu se prea potrivea cu īmbrăcămintea ei lejeră, colorată. Proprietăreasa ne purta prin grădină, nehotărītă unde să pună carafa ținută ca un stindard.
      Unul dintre Johanni īi făcu semn, fluturīndu-și mīna.
     - Așa, era timpul, mormăi proprietăreasa.
      Atunci i-am descoperit pe gīt, aproape de lobul urechii drepte, un semn. Nu era un tatuaj. De o culoare roșu-maronie semăna cu un mic sigiliu īncins la flacăra lumīnării. Aducea, aproximativ, cu o pentagramă. Īn centru avea un punct negru, un ochi fără pleoapă, o pupilă...De fapt, era un neg aproape plat. Un semn din naștere.
      Cei doi bărbați s-au ridicat, cu un respect studiat, īn picioare. S-au īnclinat, ca pe scenă, și ne-au zīmbit larg. I-au sărutat, pe rīnd, mīna Maraiei și s-au prezentat: Johann tatăl și Johann fiul. Semănau bine īntre ei, ca doi frați, unul mai īn vīrstă. Ne-am așezat toți patru. Johann fiul purta mustață și perciuni lungi care-i acopereau o bună parte din obraji. Lui Johann tatăl īi lipseau perciunii. Amīndoi aveau păr negru, bogat, dat pe spate mai degrabă cu degetele decīt cu pieptenul. Chipurile lor exprimau o stare de bună dispoziție spontană, nemachiată, īn prag de entuziasm euforic.
    - Sīntem muzicieni, īncepu prezentările Johann tatăl. Violoniști și compozitori. Purtăm mereu instrumentele cu noi, sīnt la picioarele mesei. El e fiul, eu tatăl, se vede. El este compozitor genial, interpret și dirijor de excepție. Eu sīnt compozitor, interpret și dirijor. El are orchestră, eu am orchestră. O vreme, recunosc sincer, l-am invidiat. Nici nu ne-am vorbit. Apoi am realizat că, īn fond, geniul ăsta este produsul meu și am transformat invidia īn mīndrie. E mult mai convenabil. El s-a alăturat revoluționarilor, a compus marșuri, a avut altercații cu poliția, tot tacīmul. ...........

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Mariko Sumikura] [Eugen D. Popin] [Miron Kiropol] [Virgil Diaconu] [Dan Danila] [Andrei Zanca] [Erich Kaestner] [Radu Ciobanu] [Magda Ursache] [Andrei Zanca II] [Vianu Muresan] [Andrei Zanca III] [Gheorghe Simon] [Dumitru Chioaru] [Leo Butnaru] [Remus V.Giorgioni] [Liliana Danciu] [Ioan Moldovan] [Eugen D. Popin] [Rabindran. Tagore] [Simona-G. Dima] [Mircea M. Pop] [Mircea Petean] [Dan F. Seracin] [Adrian Munteanu] [Anca Sirghie] [Radu Tuculescu] [Radu Stanca] [Iulian Boldea] [George Nina Elian] [Clelia Ifrim] [Horia Dulvac] [Dan Iancu] [Miruna Carp] [Werner Goebl] [Werner Martini] [Mihaela Albu] [George Cabas] [Mihai Pacuraru] [Dorin David] [Gabriel Dragnea] [Nina Hoza] [Luis Popa] [Geo Vasile] [Adriana Weimer] [Anan de Amir] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]