Rodica Braga

 

                   Rodica.Braga -web

 

            RODICA BRAGA
                     

                                            
                                   POEME
 



           *  *  *
                      

                
     mi-e dor de cireşii în floare,
     de mirosul de putregai
     al frunzelor toamnei,
     de norii roz - violeţi
     din apusurile lui februarie,
     de primul tril al mierlei
     sfâşiind pieliţa neverosimilă
     a verii, mi-e dor de un gust
     necunoscut şi nenumit
     de nimeni vreodată,
     de propriul meu ţipăt,
     de făt slobozit în lume,
     de stângăcia febrilă a bărbatului iubit,
     care a scris, cu un sărut,
     hieroglifa sorții pe mine,
     de scâncetul primului prunc
     pe care l-am hărăzit luminii,
     de neastâmpărul celui
     de al doilea, dornic să-mi părăsească
     pântecul răvăşit de spaima
     de a-l pierde,
     de fericire mi-e dor, de vechile sfâşieri,
     spaime, noduri de nedezlegat,
     înfipte în plexul solar,
     mi-e dor de gâlgâirea vieţii
     ce şi-a consumat fitilul …
     accept cu mirare, că toate acestea
     îmi aparţin precum fumul
     unui foc ce moare.
 

 


          *  *  *


     subit, prinsă
     în capcana poeziei.
     ca o insectă mă zbat
     în pânza ei de păianjen.
     aş vrea să scap
     şi totuşi nu, de aceea
     mișcările-mi sunt atât
     de dezarticulate.
     din când în când, mă odihnesc
     în translucidele irizări ale pânzei
     prin care poezia mă momeşte,
     mă atrage în geometria ei
     schimbătoare, mereu impalpabilă,
     imposibil de prins, de atins
     şi atunci, învinsă,
     îmi picur sângele
     într-un dureros semn
     de întrebare.

 


          *  *  *   

                           
     şi va mai fi, cu siguranţă,
     o zi, pietroasă ca aceasta,
     o zi plină de noi
     cum e piatra ce nu se sfărâmă,
     când vom culege în ochi
     sclipiri de tandreţe,
     când, electrizate, mâinile
     ni se vor împleti precum
     cârceii de viţă şi vor picura
     din belşug seve aromitoare.
     şi va mai fi, cu siguranţă,
     o noapte, lichidă ca aceasta,
     când vom revărsa peste
     piatra zilei, încinsă
     în coeziunea ei minerală,
     prea plinul lacrimilor reţinute
     în clipe de extremă desfătare
     şi vom păstra un strop
     pentru marea noastră
     despărţire, ca să ne recunoaştem
     apoi, în cea de pe urmă lumină
     anihilatoare.

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Andrei Zanca] [Iulian Boldea] [Mircea Petean] [Liviu Antonesei] [Miron Kiropol] [Mircea Braga] [Magda Ursache] [Eugen D. Popin] [Liliana Danciu] [Andrei Zanca - II] [Mircea M. Pop] [Horea Porumb] [Dan Danila] [Anisoara V. Cira] [Rodica Braga] [Mihaela Albu] [Monica Pillat] [Radu Ciobanu] [Hans Enzensberger] [Guenter Kunert] [Guenter Eich] [Dan Anghelescu] [Juan R. Jimenez] [Wolfgang Baechler] [Saskya Jain] [Hans Dama] [Elisabeth Anton] [Luminita Rusu] [Luca Cipolla] [Eduard F. Palaghia] [Paul Sarbu] [Aurelian Sarbu] [Bertolt Brecht] [Tanikawa Shuntaro] [Werner Goebl] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]