Rodica Grigore

                                 Rodica Grigore

                                                         

 

 

                      RODICA GRIGORE
              

              José Donoso și experimentele sale narative


          

                      

       Considerat de Carlos Fuentes „autorul unuia dintre cele mai bune romane nu doar ale literaturii latino-americane, ci ale întregii literaturi contemporane, Obscena pasăre a nopţii”, fiind unul dintre membrii marcanţi ai generaţiei celebrului „Boom” al anilor ‘60 – ‘70 (şi, în paranteză fie spus, chiar creatorul acestei sintagme ce apare în titlul eseului său din 1972, Historia personal del „Boom”), chilianul José Donoso (1924 – 1996) nu s-a bucurat de faima uriaşă a lui Gabriel García Márquez sau a lui Mario Vargas Llosa, rămânând, însă, un scriitor excepţional, fără de care panorama prozei continentului sud-american şi a epocii noastre în ansamblu ar fi imposibil de conceput.
       S-a discutat nu o dată despre legătura lui Donoso cu generația Boom-ului și cu reprezentanții săi, criticii literari sugerând chiar că deja citatul eseu al scriitorului chilian ar reprezenta o inedită autobiografie literară a acestuia. Marcat de paradoxuri (paradoxul e una dintre strategiile la care scriitorul recurge frecvent în întreaga sa operă narativă, dar îl regăsim și în eseistica sa), textul aceasta, deși destinat definirii unei noi formule estetice practicate după începutul anilor ‘60 de către autorii latino-americani, pare a pune sub semnul întrebării însăși existența Boom-ului. Vădit polemic, eseul evidențiază scepticismul unei întregi generații, neîncrederea exprimată ca atare de numeroși scriitori latino-americani în viabilitatea estetică a continuării exclusive a tradiției literare consacrate. Numai că unitatea generației Boom-ului trebuie la rândul ei atent evaluată, câtă vreme Donoso e conștient că autorii care pot fi grupați sub aceasta denumire sunt extrem de diferiți din punctul de vedere al esteticii sau poeticii practicate..

      Apropiați, e drept că pasager, de ideologia de stânga și de susținerea pe care mai toți reprezentanții acestei noi generații au arătat-o pentru cauza cubaneză (urmând ca ulterior pozițiile lor să se schimbe sau, dacă nu, cel puțin să fie atent nuanțate!), membrii Boom-ului ar fi caracterizați, în opinia scriitorului chilian, de apartenența la Lumea Nouă și de legătura profundă cu realitățile acesteia. Dar, deopotrivă, de presimțirea crizei în plan literar, criza în care spațiul sud-american amenința să se cufunde, în condițiile în care acești reprezentanți ai tinerei generații ar fi ales să continue linia esteticii tradiționale.
      Conceptul de schimbare devine, deci, esențial, fiind o veritabilă contrapondere la celebra „estetică a rupturii” teoretizată de Octavio Paz în legătură cu poezia modernă. Donoso se exprimă chiar în acest fel, susținând că „anul 1960 separă, ca o adevărată graniță, valorile literare de ieri, închise, de cele de azi, prin excelență deschise.” Înainte de 1960 existau, spune el, „doar romane naționale”, însă după acest moment „internaționalizarea devine evidentă, depășindu-se astfel insularitatea culturală, specifică până atunci țărilor latino-americane.” Iar dacă în deceniile anterioare continuarea tradiției reprezenta modelul dominant, odată cu afirmarea tinerei generații a Boom-ului, constanta literaturii continentului sud-american devine experimentul narativ cât mai îndrăzneț. Toate acestea vor avea ca efect impunerea unui nou limbaj romanesc, capabil să exprime realitățile unor universuri ficționale care, cel mai adesea, nu seamănă cu nimic din tot ce s-a scris înainte, coagulate sub semnul sintezei culturale de anvergură, gata mereu să depășească limite, să încalce granițe estetice ori geografice și să exprime o sensibilitate cu totul nouă și un altfel de mod de a gândi și practica literatura. Donoso e conștient, însă, că înainte de 1960 au existat câțiva scriitori majori, a căror operă a prefigurat și, în mare măsură, a pregătit explozia acestei noi generații și a noii literaturi latino-americane, în primul rând Carlos Fuentes (pe care-l numește „cel dintâi agent activ și conștient al fenomenului de internaționalizare în literatura latino-americană, care va deveni un mediu prin excelență deschis”), odată cu publicarea cărții sale La region mas transparente, în 1958, iar alți scriitori, precum Mario Vargas Llosa, reprezintă afirmarea „celui de-al doilea moment important pentru viitoarea estetică a Boom-ului”, în primul rând prin apariția romanului Orașul și câinii.      
     Anii ‘60 ai secolului trecut au fost adesea priviți de critica literară drept o epocă marcată, în literatura latino-americană, de diferite (și numeroase!) experimente la nivel narativ, însă probabil că nici unul dintre toate acestea nu e mai deconcertant decât Obscena pasăre a nopții*. Pe de o parte, cei care îl priviseră inițial pe Donoso ca pe un posibil demn continuator al formulei realiste, cu o tradiție atât de bine înrădăcinată în Chile (ilustrată, printre alții, de autori precum Alberto Blest Gana sau Luis Orrego Luco), ............

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Mariko Sumikura] [Eugen D. Popin] [Paul Leibovici] [Virgil Diaconu] [Dan Danila] [Andrei Zanca] [Gheorghe Simon] [Radu Ciobanu] [Rodica Grigore] [Magda Ursache] [Madalina Barbulescu] [Vianu Muresan] [Andrei Zanca II] [Gheorghe Simon I] [Nicolae V. Sarbu] [Dorian Obreja] [Mihai Posada] [Remus V.Giorgioni] [Rabindran. Tagore] [Ioana Diaconescu] [Ion Haines] [Liliana Danciu] [Alexandru Jurcan] [Mircea Petean] [Dan F. Seracin] [Adrian Munteanu] [Anca Sirghie] [Alexandru Cazacu] [Dragos Niculescu] [Mircea Pora] [Tanikawa Shuntaro] [Mihaela M. Stroe] [Dan Iancu] [Dana Gheorghiu] [Miruna Carp] [Werner Goebl] [Ruxandra Niculescu] [Paul Aretzu] [Dan Chiriac] [Ovidiu Bufnila] [Victoria Comnea] [Victor Ravini] [Constantin Stancu] [Angela Burtea] [Mihai B. Bujenita] [Icu Craciun] [Petre I. Cretu] [Gheorghe Grun] [Florin Logresteanu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]