Rolf D. Brinkmann

                                                                                                              

Web Design

 

                             Rolf Dieter Brinkmann - A.

                     

    ROLF DIETER BRINKMAN

                  (1940 -1975)
                                             


                                ACTRIȚA*
    
1.
”Anny Ondra”, unde ești?
2.
Tu n-ai să mai vii niciodată.
3.
Trebuie să uităm că există ceva de care merită să-ți amintești. Eu mă împotrivesc acestei vieți.
4.
Căci asta nu e deloc viață; este doar impresia ei.
5.
Acum s-ar părea că va fi mai senină.
6.
S-a înseninat; o nouă tehnică de fotografiere. Care îmi place.
7.
Pieptănătura ta n-a fost vreodată dezordonată. Tu ai fost
o fată cuminte, la fel am fost și eu.
8.
Nici eu nu voi mai exista.
9.
Asta nu e neapărat necesar,
doar câteodată se va cere.
10.
Iată...privesc o fotografie de a ta!
11.
Un rând, devenind mereu mai ireal.
12.
Nici măcar nu mă gândesc la tine.
13.
Ne-am gândit atât de des la tine ca și la....?
14.
Doar închipuirile morților sunt cele care ne fac,
aici, fericiți. Când se întunecă și dinainte-ne luminos.
15.
Ori un pantof de copil, care s-a pierdut tare de timpuriu.
16.
”Anny Ondra”, tu ești – ce este asta de fapt,
nu mai știu nici eu.
17.
Ai știut-o tu vreodată; mă refer, că ai trăit din asta...tot timpul.

       

                          POEZIE


”Lacul” este o scuză amuzantă
pentru această puștoaică, căreia să nu-i mai pese
de rețetele pentru iarna care vine.
Vara e aici, iar ea merge acolo de-a lungul
falezei țărmului. Poartă pantalonii ei noi din

catifea albastră fină, iar vântul lacului, care nu-i prea intens,
o fac să uite durerile de cap...,
să uite de rețete.
În această stațiune balneară micuță poate trăi doar ea, care este însăși
viața ei neînsemnată, și o conduce zilnic la același coș de nuiele
pentru plajă, cel aflat destul de departe de lac și în afara localității.

În drum într-acolo ea pierde sticluța
cu ulei de plajă..., scrisorile nu-i mai ajung aici. Nici un răspuns
”eu sunt tăcută! Deasupra mea e doar soarele, mâinile mele
sunt deja foarte maronii”, ori știrea despre un accident de tren
care a speriat-o.

Ziua ei sunt acești pantaloni de catifea fină
nicidecum gândul la întoarcere.
Fiecare se întoarce, și ea va trăi în continuare
cu iarna, care vine acum și cu sticluța de ulei de plajă pierdută
”sus pe lac” care încet se întunecă: ea deschide dulapul de haine
și se uită înăuntru. Ea scrie în caietul ei.

        

                  „Le fils de l'homme”*


Un bărbat vede un măr.
Mărul e verde.

(Pentru că mărul acesta este complect verde,
bărbatul nu-l mai pierde
deloc din vedere.)

* fiul omului

 

                             RULOURI


Rulourile
metalice
sunt lăsate
în fața vitrinelor

pe o bancă
la umbră
după ora 19
un bărbat mănâncă un măr.............

         Traducere și prezentare: EUGEN D. POPIN  

mai mult........

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Rolf D. Brinkmann] [Nicolae Silade] [Michel Houellebecq] [Mirela Roznoveanu] [Andrei Zanca] [Magda Ursache] [Alain Bosquet] [Visar Zhiti] [Franz Kafka] [Thanas Medi] [Nicolas Dima] [Kocsis Francisko] [Andre Breton] [Andrei Zanca II] [Theodor Damian] [Radu Ciobanu] [Mirela Roznoveanu] [Serban Chelariu] [Doina Uricariu] [Nicolas G. Davila] [Adrian Grauenfels] [Clelia Ifrim] [Victoria Milescu] [Liliana Danciu] [Rodica Braga] [Miruna Muresanu] [Bianca Marcovici] [Ion Haines] [Mircea Petean] [Zorica Latcu] [Miron Kiropol] [Dorian Obreja] [Yvan Goll] [Stefan Dumitrescu] [Paul Leibovici] [Andrei Zanca III] [Mihai Merticaru] [Irina Lucia Mihalca] [Victor Tarina] [Fl. Smarandache] [Andrej v. Amady] [Werner Goebl] [Hans Dama] [Ada Stuparu] [Theodor Rapan] [Horea Porumb] [Daniel T. Moran] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]