Savu Popa

Web Design

 

                                 savu-popa

                     
                  SAVU POPA


     Poeme


***
Atunci am înţeles,

Tăcerea din ochii mamei,
un meteorit prăbuşit
pe
pământ,

Cine, mai târziu, i-ar recunoaşte
rămăşiţele calde, colorate.

Cine s-ar întoarce în acel loc,
înainte de începerea ninsorii.


***
Ne vom strânge
În brațe
Atât de puternic
Încât inimile noastre
Vor răcni ca leii.


***
Îmi cronometram visele,
al doilea tot timpul mai lung decât primul,/
al treilea,
odată cu zgomotul
de fiare la prima oră,
în cimitirul vesel de maşini.
geamurile umezite aminteau de retina bătrânei

În tot blocul liniştea
liftul blocat când rochia,
pantofii te strângeau mai tare.

                                             
Ajungea apa la osul ghiveciului cu muşcate,
pielea mi se făcea de găină.
carnea îmi rodea propriile oase.

Încă aşteptam să descopere ăştia viaţă şi pe alte planete,
colecţionarii de plante rare să fie primii care să ne spună
nu despre sfârşitul lumii,
ci despre începutul altei lumi,

Următorul război rece să apară
când ne vom da
seama că luna e un fals satelit al pămîntului
și poezia pe fiecare să ne facă
să simţim că pielea pe dinăuntru e plină de ţepi.

Rădăcinile casei, tentacule închise, încleştate

Vine mama, ca în fiecare dimineaţă, dă jaluzeaua la o parte, ne aşteptăm să vedem ceva dincolo de cer, de nori, de păsări, de lumina asta ca un sânge închegat peste amestecul de culori reci. Lucrurile, la fel, neclintite. Pe muchiile din noi, un şir de insecte cară fiecare un bob de ceva. Pe muchiile ierbii, aerul palpită, precum privirea cu mişcări de linx dincolo de ochii închişi. Apoi, pe coaja unui lemn, două pete maronii sub forma ochilor, lemnul vede în ceaţă. Rădăcinile casei, tentacule închise, încleştate. (din volumul Noaptea mea de insomnie, Ed. Cartea Românească, 2018)


***

Trăim
viaţa pe fragmente
amestecate între ele
de mâini aspre,
care nu sunt de aici.

Aglomeraţiile urbane ne apasă,
precum serile lungi de iarnă
apasă resturi ale tavanelor unor case
părăsite,
gata să le prăbușească.

Ne comportăm ca nişte insecte
intrate în golul de aer
prevăzut
Cu gratii ieșite
din respirațiile noastre.

Strania senzaţie,
uitându-ne
la această lume
care a fost creată
cu ajutorul
dicteului automat..........

mai mult....

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [E.E. Cummings] [Andrei Zanca] [Magda Ursache] [Rodica Grigore] [Liviu Antonesei] [Olimpiu Nusfelean] [Mircea Petean] [Elina Adam] [Mirela Roznoveanu] [Horia Dulvac] [M. Roznoveanu II] [Al. Cistelecan] [Andrei Zanca II] [Radu Ciobanu] [Ion Haines] [Nicolae Silade] [Lucretia Berzintu] [Clelia Ifrim] [Niculina Oprea] [Gheorghe Simon] [Liliana Danciu] [Miron Kiropol] [Stefan Borbely] [Letitia Ilea] [NicolaeSuciu] [Ion Maria] [Savu Popa] [Eugen D. Popin] [Stefan Dumitresc] [Nika Turbina] [Marko Bela] [Mircea Pora] [Sonia Elvireanu] [Adrian Gurgau] [Medeea Rosca] [K.V. Twain] [Andrej v. Amady] [Sergiu P. Dema] [Werner Goebl] [Hans Dama] [ARS MOVIMENTO] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]