Selma M- Eisinger

                             Selma Meerbaum - Eisinger - web

                     

 

 SELMA MEERBAUM - EISINGER

                (1924 – 1942)


                                             

     Tu, știi tu. . .


     Tu, știi tu, cum țipă un corb?
     Și cum, speriată și palidă, noaptea
     nu știe unde să fugă?
     Cum speriată nu mai știe:
     Este împărăția ei, ori nu mai este împărăția ei,
     aparține ea vântului, sau el ei,
     și nu sunt lupii, în lăcomia lor,
     gata să sfâșie?

     Tu, știi tu, cum suflă vântul de strident
     și cum, speriată și palidă, pădurea,
     nu știe unde să fugă?
     Cum speriată nu mai știe:
     Este împărăția ei, ori nu mai este împărăția ei,
     aparține ea ploii, sau nopții,
     și moartea, care râde lugubru,
     este Domnul ei suprem?


     Tu, știi tu, cum plânge ploaia?
     Și cum merg eu speriată și palidă,   
     și nu știu unde să fug?
     Cum speriată nu mai știu:
     Este împărăția mea, ori nu este împărăția mea,
     Noaptea îmi aparține, sau eu îi aparțin,
     și este gura mea, atât de palidă și confuză,
     nu aceea care plânge cu adevărat?

     4.3.1941

       
     Primăvară

     Soare. Și încă un pic de zăpadă topită
     și apă, picurând de pe toate acoperișurile,
     și apoi un toc solitar, care bocăne,
     și străzi, care în umezeala netedă strălucesc,
     și ierburi, care stau în spatele gardurilor înalte,
     ca o căprioară pe jumătate speriată ...

     Cer. Și ploaia blândă, caldă, care cade,
     și apoi un câine, care latră fără sens și fără motiv,
     un fulgarin care descheiat flutură,
     o rochie subțire, care arată ca un zâmbet,
     în mâna unui copil un pic de zăpadă umedă
     și în ochii așteaptarea primului trifoi ...

     Primăvară. Copacii sunt acum complet goi
     și fiecare arbust este ca un sunet molcom
     ca prima veste a noului triumf.
     Iar mâine se-ntoarc și rândunelele

     7.03.1940
 
 
     Mâini


     Răpitor de frumos, dăltuit ca din piatră albă,
     căreia o rază de soare i-a insuflat viață
     și i-a-mprumutat frunze fragede din cei mai
                           frumoși trandafiri,
     ele vorbind în jocul delicat al degetelor
     cu mâinile, cărora li s-au dăruit.

     Doritoare se frământă precum luptători încă
                                fragezi și goi,
     dar totuși afectuos de vocale,
     dăruind cuvinte amețitor de dulci
     buzelor, care speriate fug...

     Iar degetele, care mângâie grațios
     pielea mătăsos de fragedă și caldă,
     sunt ca oameni, care atunci când află fericirea,
     aproape că uită să priceapă,
     dar totuși în ultima clipă înțeleg.Începe
  

     Atât de speriate, căci nu vor să le abandoneze
                                   pe celelalte,
     fâlfâie deasupră-le graba sălbatică,
     care la atingere, gingașă, în iubire se preschimbă.

     Subit însă se poticnesc.............  

mai mult.....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Dumitru Chioaru] [Mihaela M. Stroe] [Maria Pal] [Mirela-I. Dorcescu] [Sonia Elvireanu] [Adrian Grauenfels] [Ioana Diaconescu] [Dan Anghelescu] [Gheorghe Simon] [Costel Stancu] [Magda Ursache] [Letitia Ilea] [Horia Dulvac] [Dragos Niculescu] [Andrei Gazsi] [Paul Leibovici] [Rodica Braga] [Andrei Zanca] [Dan Danila] [Clelia Ifrim] [Ionut Caragea] [Dana Gheorghiu] [Vasko Popa] [Radu Ciobanu] [Richard Reschika] [Daniel Corbu] [Mihaela Albu] [Victor Ravini] [Alexandru Cazacu] [Liviu Antonesei] [Florin Sindrilaru] [Michael Krueger] [Hans Dama] [Vasile Gogea] [Reiner Kunze] [Selma M- Eisinger] [Werner Goebl] [A. Grauenfels II] [Dan F.- Seracin] [Mihaela Oancea] [Carmen Secere] [Constantin Arcu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]