Simona-G. Dima

                               Simona-Grazia Dima - web

 

 

             SIMONA-GRAZIA DIMA


 

                         Desen

 

                                  

     Pictau un uriaș imperiu. Schițau clădiri,
     le însemnau cu seve
     și-ndată familii-ntregi se-nghesuiau
     să iasă din desen pe stradă.
     S-au întrecut pe sine
     la picurat viață-n conturul brădetului,
     al stejărișului, aurul din livadă și câmp
     rivaliza în savoare cu zvâcnetul uliilor,
     cu țâșnirea de sifon a cărților în biblioteci,
     pe rafturi. Pe masa-acestor pictori, în pauza
     de prânz, se arătară pești portocalii,
     rodii dungate în nuanțe de crepuscul,
     petale de trei-frați-pătați culeși în zori. 
     Reîntorși la pânza de forfot și belșug gâlgâitor, 
     artiștii lăsară-n mijloc cărare albă, nebătută,
     o brazdă goală, acolo unde se ghicea
     intrarea-n tihna absolută a tăcerii,
     căci nimeni nu vorbea și nu picta,
     ci nimereai pe-ntinderi infinite de ouă,
     curbate de putere universuri
     ce totuși nu țineau să eclozeze,
     compacte lumi ce te împingeau,
     cu aripi nenăscute, în scalda
     celor de nescris, să-noți. 
     Te aruncai setos
     și descriai tipare-n apă,
     cuprinse iar în linul desăvârșit al undei,
     de schița cu imperiul nu mai știai,
     iar ea se șterse-ntr-o clipită.
   

 
   
                Mituri

 

     Se-aude-un plânset
     pentru străvechea bogăție
     destrămată,
     pentru anticii autori
     de mult pierduți
     (ei ar fi lămurit, poate,
     Întregul, ne-am fi zărit,
     flotanți, în ei), pentru
     întâmplarea cu mituri
     care ne-a modelat
     fără cruțare de-atunci,
     până am devenit făpturi
     cu peruci ireversibile,
     siliți prin contract să le purtăm –
     ori oficial, ori ca însemne
     personale, subtile premoniții,
     oricât de-ascunse,
     obligatoriu unificatoare
     (așa cum nivelează șenilele
     pământul!). Mulțimi
     de litere săpate-n viață sunt
     reverența față de putere,
     îmbrățișată de noi cu venerație,
     cum am primi un sacerdoțiu, deși,
     la o simplă incizie, vișiniile-i buze-ar stropi
     sânge negru, înecului ne-ar da
     fără să stea pe gânduri,
     în vreme ce, cuvioși, îngenuncheați,
     încă ne-am cultiva speranța de-a crește
     prin supunere, în fața apropiatului
     tsunami. Senini,
     când, ea, imperturbabil,
     face-o colibă pustiită
     din această lume,
     unde forțele creației
     abia ca sufluri nevăzute
     mai colindă.


                  Numele


     În gând cu un nume de stea
     plutesc nave-n furtună,
     poate-l pronunţă tainic, .............

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Mariko Sumikura] [Eugen D. Popin] [Miron Kiropol] [Virgil Diaconu] [Dan Danila] [Andrei Zanca] [Erich Kaestner] [Radu Ciobanu] [Magda Ursache] [Andrei Zanca II] [Vianu Muresan] [Andrei Zanca III] [Gheorghe Simon] [Dumitru Chioaru] [Leo Butnaru] [Remus V.Giorgioni] [Liliana Danciu] [Ioan Moldovan] [Eugen D. Popin] [Rabindran. Tagore] [Simona-G. Dima] [Mircea M. Pop] [Mircea Petean] [Dan F. Seracin] [Adrian Munteanu] [Anca Sirghie] [Radu Tuculescu] [Radu Stanca] [Iulian Boldea] [George Nina Elian] [Clelia Ifrim] [Horia Dulvac] [Dan Iancu] [Miruna Carp] [Werner Goebl] [Werner Martini] [Mihaela Albu] [George Cabas] [Mihai Pacuraru] [Dorin David] [Gabriel Dragnea] [Nina Hoza] [Luis Popa] [Geo Vasile] [Adriana Weimer] [Anan de Amir] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]