Stefan D. Dancus

                                   Stefan D. Dancus

                               

       ȘTEFAN DORU DĂNCUȘ


                            
CROANCELE
                        - fragment de roman -


                  
     Scriitorul se opri și mai bău din bere.
    - Ați scris aici: „Croancele nicicum nu pier/
     Chiar de le dai cu piper”. Le-ați dat cu piper?
    - Nu, că dacă aș arunca piper pe geamul
     apartamentului m-ar vedea și m-ar da la poliție.
     Dar trebuie să găsim o soluție, că-mi fac nervii
     praf. Dumneavoastră nu vi-i fac? Ați terminat de
     citit?
     Scriitorul reluă lectura:

     Soarele-i pe birliboance
     Nu e vreme pentru croace

     - Ce-s alea „birșliboance”?
     - Ce-s? făcu nedumerit pensionarul nea Ghiță.
     - Nu știu, dar așa ați scris aici.
     - Am scris birliboance. Așa mi-a venit, că
      rimează cu croance.
     - O fi ceva ca o licență poetică.
     - Așa, așa, spuse mândru pensioarul.

     Dumnezeu de sus ne știe
     Croance-avem la datorie

     Frunză verde de melasă
     Croancele să stea pe-acasă!

     Croancele desperecheate
     Fug de ploaie speriate.

     Frunză verde de pe vale
     Croacele sunt ducipale
     Croancele cu mintea creață
     Au marcat a mea viață

          
     Frunză verde ochi de bou
     Croancele urlă din nou.

     Frunză verde de zgorloancă
     Nu se-aude nici o croancă
     Dar la bere când stăteam
     Croancele urcau pe ram.

     Nu știu dacă e blestem
     Croance veșnice s-avem

     Frunză verde și vorace
     Croancele-s bilibizboace.

     Noi aici avem de toate
     Ne cărăm auru-n spate
     Crăcoieți birlibizbongi
     Croance, ca niște diftongi
     Pepenii-s de zahăr roșu
     Că rimează cu „cocoșu”.

     Cerul nu mai este ud
     Croancele nu se aud
     Croancă-poarcă cu fiong
     Gobirlat gogârlizbong.

     Hăi Căli, Frosî, Mărțî
     Nu te-atâta amărî
     Nu ducem lipsă de croance,
     Gomârlit de gârlizboange.

     Croancele naționale
     Se transformă-n estivale.

     Scriitorul puse paginile deoparte, gânditor.
     - Ce-i aia „mărțî”?
    - Nevasta calului, mărțâna. Așa se spune pe la noi.
     Ce ziceți, le-am încondeiat bine?
    - Foarte bine. Dar mi-a rămas gândul la cum
      să le dăm cu piper.
    - Mă duc să mai iau două beri și vin să facem
      un plan - făcu bucuros pensioarul și plecă
      înainte să afle că mai erau două în frigider.
    - Acum, așa - spuse la întoarcere, punând pe
      masă patru beri. Cum procedăm? N-ar fi mai
      bine să aruncăm apă clocotită pe ele?
    - Nu, cu piper trebuie date sigur. Dar de ce-ați
      luat patru beri? Că mai am două.
    - Să moară croancele de ciudă că am bani, se
      făli nea Ghiță. Le-auziți? Până diseară au ce
      subiect să dezbată.
    - Eu cred că piperul trebuie aruncat de la un
     etaj superior. .........

mai mult.....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Mircea Braga] [Carmen Sylva] [Ion Pop] [Rodica Grigore] [Rudy Roth] [Dan Danila] [Gellu Dorian] [Victoria Milescu] [Dan Anghelescu] [Sanziana Batiste] [Magda Ursache] [Paul Auster] [Radu Ciobanu] [Max Jacob] [Stefan D. Dancus] [Paula Romanescu] [Liviu Antonesei] [Clelia Ifrim] [Cees Nooteboom] [Andrei Zanca] [Wolfgang Baechler] [Horst Samson] [Maria Bologa] [Alejandra Pizarnik] [Anastasia Dumitru] [Karl Krolow] [Joaquin Baquero] [Victoria Comnea] [Gabriel Cojocaru] [Paul Tumanian] [Florin Sindrilaru] [Eugen D. Popin] [Patrizia Cavalli] [Vasili Mazurin] [Vasile Gogea] [Sorin Grecu] [Werner Goebl] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]