ȘTEFAN DUMITRESCU

      SĂ-L COLINDĂM PE CARAGIALE

 
O, lerui, ler
E sărbătoare-n cetate,
Ninge din cer,
Cu colinde bogate,

O, lerui, ler,
La Haimanale,
Vin să-l colinde
De pretutindeni,
Pe Caragiale,
 
Profesori şi critici,
Şi cititori
Vin să-l colinde,
Cu buchete de flori,
 
Vin să se plece,
În faţa lui,
Să-i mulţumească,
Şi să-l slăvească,
Lerui, lerui !

O, lerui, ler,
Vremea-i bătrână,
E sărbătoare înaltă,
În cultura română,

Din toată lumea,
Lerui, lerui
Vin să-l slăvească,
Personajele lui,

Şi să-l colinde,
O, lerui, ler,
Aici pe pământ,
Şi-acolo-n cer

E sărbătoare,
Dar e şi jale,
O ţară-ntreagă-l colindă
Pe Caragiale,

 

Cu mult respect
O, lerui ler,
Îţi mulţumim,
Dragă Monşer

Fie ca Steaua,
Ce te-a adus
Să strălucească
În veci, mai sus,,

O, lerui, ler
Spre Rai apucăm,
Pe nenea Iancu,
Să-l colindăm,

Răsună ţara,
De atâtea colinde,
Gloria lui,
In lume se-ntinde !

O, lerui, ler
E zi sfântă-n cetate,
Ninge din cer,
Cu colinde bogate !

      CARAGIALE


Cum umblă domnul Caragiale
Prin ţara asta ca un orb,
Plângând în hohote amare
De parc-ar viscoli din nord

C-a auzit în lumea asta
Că neamul românesc dispare
Şi s-a sculat atunci din morţi
Îndureratul Caragiale

Ca să ne spună el anume
Ceva ce ne-ar îmbărbăta,
Totul e-atât de trist în lume
De parc-n toţi s-ar înnopta

Cum umblă domnul Caragiale
Prin Ţara asta ca un orb,
Plângând în hohote amare
De parc-ar viscoli din nord.