Stefan Ghilimescu

                                                                                                              

Web Design

 

                                     Ion Stefan GHILIMESCU                                    

 

 

       ŞTEFAN ION GHILIMESCU
                      

                 Posteritatea lui Alexandru George

                         
     Am avut cu Alexandru George, în ultimii săi 30 de ani de viață, o relație intelectuală generoasă, specială și de o nobilă normalitate din punctul de vedere al climatului de absolută permisivitate care s-a stabilit între noi. Aș vrea să subliniez aici că în tot acest timp, marele scriitor nu mi-a dat niciodată măcar o vagă senzație de ins “ciufut”, resentimentar, veșnic afectat de o inconstanță temperamentală, nemulțumit din orice și de oricine... Urmare, nu cred să fi auzit vreodată pe un Alexandru Paleologu, Barbu Cioculescu, Ileana Iordache Steinu, Al Săndulescu, Cornel Regman sau mai tinerii Stelian Tănase și Horia-Roman Patapievici vorbind în acest fel despre el.  Nu avea nici o ciudățenie din cele pe care unii, sub pavăza unor polemici inaparente, i le pun în cârcă chiar și după moarte. Dimpotrivă! Foarte distins (în sensul deosebirii de clasă, poziție și de educație față de mulțimea gregară), prevenitor și galant, omul ca și scriitorul era de o perfectă civilitate. Nu avea și nu manifesta față de nimeni ceea ce se cheamă îndeobște ranchiună de ins mal-aimé. Ca om vechi – e adevărat - nu suporta minciuna, obrăznicia și suficiența platitudinilor unor confrați înnebuniți după funcții și în stare a face orice pentru a-și asigura o carieră de succes.
     Avea obiceiul să reacționeze fără nici o “diplomație” în astfel de cazuri, interesat de fiecare dată, mai cu seamă, de stabilirea elementului heterofit, vinovat de o asemenea patologie. O astfel de pasiune etică, să zic așa, nu i-a fost iertată nici sub comuniști și nici după, fie că vorbim despre plevușca literară gregară (care efectiv n-avea organ să-l înțeleagă), fie de rechinii de apă dulce, stăpâni ai unor poziții publice, universitare și redacționale, nărăviți fără întoarcere al dictatului de forță în cultură, călătoriilor de plăcere pe banii statului, stipendiilor comuniste, în orice caz, de orice fel... Ca să scurtez tărășenia, pentru Alexandru George - a spus-o răspicat de nenumărate ori - adevărul și numai adevărul sancționează și legitimează caracterul omului; ca și valoarea actului de creație, de altminteri.  

                                                                    
     Într-o evocare făcută cu ocazia dispariției sale la 27 septembrie 2012, am scris într-un periodic - ușor grăbit și ultragiat de nefastul eveniment - că l-am cunoscut pe marele scriitor în vechea librărie a Editurii Cartea Românească, unde, într-o dimineață, am dat întâmplător peste domnia sa și Alecu Paleologu vorbind despre cărți și fotbal... Tot ceea ce am încredințat spiritului acelui prim articol dedicat Săvârșirii și Marii Treceri a unuia dintre scriitori contemporani din cea mai aleasă condiție profesională și morală  e perfect adevărat, doar că, de-abia la recitirea lui în forma tipărită, mi-am adus aminte că, de fapt, ceea ce aș putea numi cu îngăduința cititorului prima noastră întrevedere a avut loc totuși cu câteva luni mai înainte (noiembrie-decembrie, 1981) în redacția revistei Viața Românească din strada Nicolae Golescu 15, unde M. Nițescu, prieten apropiat al tatălui meu și unul dintre diriguitorii mei în arcanele vieții literare de atunci ocupa un post de redactor. Înghesuit într-un spațiu de trei metri pe doi, dotat cum-necum cu un liliputan birou cu mapă și un singur scaun de lemn, exempt, d-l Marin Nițescu s-a achitat rapid de obligațiile “protocolului, precizând cu gravitate, domnului longilin rezemat de pervazul ferestrei, că Ghilimescu est le fils d'un grand ami. Ca și cum doar atât i-ar fi trebuit, cu ochii ațintiți, după lentilele groase ale unor ochelari cu ramă de baga, în ochii mei, scriitorul a înaintat doi pași, și-a declinat numele și mi-a întins mâna pe care i-am strâns-o cu cordialitate, fără un cuvânt… Asta ar fi tot din ce îmi mai amintesc astăzi din ce s-a început în acel ceas al unei solidarități tainice și profund umane, născute spontan. Ultimul cuvânt îmi iau permisiunea de a-l sublinia măcar pentru mine, dacă nu va găsi credibilitate și la altcineva. În orice caz, începând din iarna lui 1981 și pănă “deunăzi”, cu fiecare articol sau carte, scrisul meu a aspirat, a dobândit și trefilat cu propriile-i posibili-tăți de sinteză modelul critic și voința asimptotică a raționalismului și lucidității acțiunii critice a lui Alexandru George. Domnia sa, de altminteri, pentru a folosi o expresie cu totul neconvențională, m-a ținut sub supraveghere strictă să nu accept pactul cu divolul și să nu public, sub o atare rușinoasă anatemă, cărți pe vremea comunismului. Înainte de 1989 ! Pariu pe care astăzi mă felicit că l-am ținut până la sfârșitul dictatorului, până, nu mi-e rușine să recunosc incredibilul adevăr, spre aproape de 50 de ani ! Și tot domnia sa a fost singurul care mi-a văzut manuscrisul și a scris cuvântul însoțitor la debutul meu editorial cu cartea Figuri ale romanului, Domino, 1997. Complet în afara sensului filozofiei sale antididactice enunțate cu limpezime în nenumărate rânduri, Alexandru George a fost cel care a ținut să fac o carieră didactică în învățământul universitar, intervenind fără știrea mea pe lângă Alexandru Ciorănescu să mă accepte la un doctorat în Canare pe o temă de literatură comparată... Sigur, aș putea să continui să înșir și alte gesturi și acțiuni cu adevărat neprețuite făcute pentru mine de acest samaritean de cea mai aleasă vocație, dar nu despre așa ceva mi-am propus să vorbesc în această intervenție. Mă opresc, așadar! Nu însă fără să subliniez, contextual și într-o cuvenită paranteză închisă chiar cu aceste cuvinte în mers, că opul lui Alexandru George, .........

mai mult........

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Georg Trakl] [Andrei Zanca] [Dan Danila I] [Letitia Ilea] [Nicolae Silade] [Stefan Ghilimescu] [Mirela Roznoveanu] [Magda Ursache] [Radu Ciobanu] [Liviu Antonesei] [Dan Danila II] [Serban Chelariu] [Mircea Pora] [Savu Popa] [Ioana Greceanu] [Elina Adam] [Nicolae Mares] [Marian Dopcea] [Icu Craciun] [Marcel Mureseanu] [Stefan Marinescu] [Clelia Ifrim] [Dorian Obreja] [Liana Nicolae] [Sanziana Batiste] [Horia I. Groza] [Eugen Dorcescu] [Constantin Manea] [Caliopia Tocala] [Dan Laurentiu] [Gheorghe Filip] [Rosemarie Haines] [Adriana Weimer] [Ioan Popoiu] [Herbert W. Muehlroth] [Hans Dama] [Paul Sirbu] [Mihaela M. Stroe] [Nicholas Jordan] [Fl. Smarandache] [Victor Ravini] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]