Theodor Codreanu

                                Theodor Codreanu web

 

                 THEODOR CODREANU
              

                          VINTILĂ HORIA, MANOLICUL
                    
                      

     Datorăm doamnei Mihaela Albu şi lui Dan Anghelescu resuscitarea interesului pentru opera lui Vintilă Horia (n. la Segarcea, 18 decembrie 1915- d. la 4 aprilie 1992, Collado Villalba, Spania), faptă prilejuită de centenarul naşterii scriitorului şi gânditorului de dimensiuni europene şi universale, la care s-au asociat şi alţi eminenţi intelectuali români precum Basarab Nicolescu, Constantin Cubleşan, Cristian Bădiliţă, Marilena Rotaru, Isabela Vasiliu-Scraba ş.a. În 2015, Mihaela Albu şi Dan Anghelescu au publicat o amplă antologie a eseisticii din exilul postbelic sub titlul Eseistica lui Vintilă Horia – deschideri către transdiscipli-naritate (Editura AIUS, Craiova, cu o prefaţă semnată de Vasile Spiridon), urmată, în 2016, de o altă antologie, a publicisticii interbelice, la aceeaşi editură: Tinereţea unui „fost Săgetător”. Vintilă Horia – publicistica interbelică. Ambele antologii, fatalmente incomplete, beneficiază de consistente stu-dii introductive, în spiritul titlurilor alese de autori, putând ele însele a fi cărţi de sine stătătoare. Întrucât despre eseistica exilului am scris deja, acum voi face câteva consideraţii despre publicistica interbelică, sub semnul a ceea ce voi numi manolicul spiritualităţii româneşti în viziunea lui Vintilă Horia.
     De remarcat, mai întâi, că, în studiul la publicistica interbelică, Mihaela Albu şi Dan Anghelescu dau o replică solid argumentată la atacurile muribund-furibunde venite dinspre Alexandru Florian, directorul Institutului „Elie Wiesel”, atacuri care au determinat primăria din Segarcea să retragă titlul de „cetăţean de onoare” post-mortem marelui scriitor, sub incidenţa controversatei legi 217/2015 (aug-mentare neconstituţională a OUG nr. 31/2002), lege promovată în parlament de falimentarul om politic şi „profesor de istorie” Crin Antonescu. În conformitate cu această lege, cam trei sferturi dintre strălucitele personalităţi interbelice (din toate domeniile) ar trebui decapitate şi scoa-

-se din patrimoniul nostru spiritual din pricină că au avut orientări sau simpatii politice de dreapta, fiind etichetate ”fasciste” în bloc, adică „naţionaliste”, şi, în consecinţă, nu pot fi considerate modele publice, orice monument, nume de stradă, de instituţie, de eveniment cultural etc. trebuind să fie abolite, eliminate, uitate. Deocamdată, victime directe ale acestei legi sunt Mircea Vulcănescu şi Vintilă Horia (următorul vizat fiind Nichifor Crainic!), dar dacă se va merge până la capăt, eliminat din spaţiul public va trebui să fie şi Eminescu pentru „naţionalismul” său care l-a determinat pe un Ion Negoiţescu să-l catalogheze drept… „protolegionar”! La fel va trebui să ne debarasăm de Mihail Kogălniceanu, de Vasile Alecsandri, de Vasile Conta şi de Ion Creangă! De altfel, valul de istericale antieminesciene de după 1989 spre acolo ţinteşte, neputinţa prigonitorilor ciocnindu-se de masivitatea prezenţei lui Eminescu în spaţiul public, încât pentru a scăpa de imaginea „omului deplin al culturii româneşti” (Constantin Noica) ar trebui ca, mai întâi, un cataclism regional să scoată definitiv din geografia şi istoria europeană tot ce-a mai rămas din România postbelică. Dar şi aşa tot ar mai rămâne multele statui, instituţii, traduceri, exegeze etc. din din străinătate.  
     Mihaela Albu şi Dan Anghelescu, pe urmele unor istorici obiectivi ca Paul Johnson, oferă soluţia cea mai firească: contextualizarea istorică, iar nu căderea în ideologie, care duce la etichetări de tipul political correctness. Vintilă Horia a scris favorabil, de pildă, despre Mussolini, acesta fiind contextul istoric, dar n-a făcut parte niciodată din vreun partid politic de dreapta, inclusiv din Mişcarea Legionară. Opinii favorabile lui Mussolini, lui Hitler chiar, au exprimat, pasager sau nu, personalităţi precum Winston Churchill, Neville Chamberlain, Lord Halifax, David Lloyd George, Lady Nelly Cecil, Thomas Mann însuşi care publica, în 1939, un eseu intitulat "Fratele Hitler", considerându-l „Mare European”, apoi, Benedetto Croce,  Jean Cocteau, Luigi Pirandello, Giovanni Gentile, James Burnham, W.B. Yeats, T.S. Eliot, Charles Maurras, Ezra Pound, Oswald Spengler, Martin Heidegger, Louis-Ferdinand Céline ş.a. Ce facem? Îi scoatem pe toţi aceştia din spaţiul public? După împrejurări, Thomas Mann a fost antinazist sau favorabil lui Hitler. Chiar şi mult culpabilizatei Germanii nu i-a trecut prin minte, din atare pricină, să dărâme statuile lui Thomas Mann. Mihaela Albu şi Dan Anghelescu aduc probe că Vintilă Horia a fost împotriva exceselor legionare. În 1941, într-un articol din „Sfarmă-piatră”, tânărul publicist respingea „calendarul legionar”, acuzându-l că se abătea „de la linia dreaptă a tradiţiei ortodoxe şi patriotismului românesc. Întocmit în scopuri de propagandă, cu caracter exclusivist şi subiectiv, .......

mai mult....

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Andrei Zanca] [Magda Ursache] [Iulian Boldea] [Basarab Nicolescu] [Virgil Ratiu] [Radu Ciobanu] [Daniel Vighi] [Eugen D. Popin] [Dorin David] [Riri Sylvia Manor] [Mihaela M. Stroe] [Marian Draghici] [Andrei Zanca] [Stefanie Golisch] [Theodor Codreanu] [George Simon] [George Popescu] [Mihaela Albu] [Cassian M.Spiridon.] [Iulian Chivu] [Constantin T. Stan] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]