THOMAS DANIEL MORAN

                    
                       MOLLIE MORAN
         

My Father’s Mother,
we called Nana.
Her given name was Mary.
Still, as the Irish often do,
everyone called her Mollie.

She would always tell us
that she was born in
nineteen-aught-one.

She became a widow
when she was sixty-eight.
Ten at the time, I thought
that was more than old.
Now, I am sixty-five and
I know better.

She was a tiny woman,
twice falling, and twice
breaking her right hip
in the very same spot.
Dragging it around,
mourning it always,
she called it her bum leg.

Nothing in her eighty-five
years had been easy for her.
Eventually she surrendered,
took to a comfortable
chair and she stayed there,
all the long day ‘til it
was time again for bed.

She never spoke much,
but only to agree with
whatever was being said
by voices around her.

                                                           
              MOLLIE MORAN

Pe mama tatălui
o chema Nana.
Era botezată Mary,
dar, irlandezi fiind,
îi spuneam Mollie.

Mereu ne spunea
că s-a născut în
nouăsute opze-ș-unu.

A rămas văduvă
la șaizeci și opt.
Când eram de zece ani, gândeam
că era bătrână tare.
Acum, la șaizeci și cinci,
gândesc altfel.

Era mititică,
de două ori a căzut
în același loc
și și-a rupt șoldul drept.
Târa și
plângea mereu pentru
sărmanul ei picior.

În cei optzeci și cinci de ani
nu i-a fost deloc ușor.
Până la urmă, cedând,
a luat un scaun comod
și ședea pe el
din zori pân-la
culcare.

De fel, nu vorbea mult,
încuviința doar
ceea ce se spunea
în jur.

Când trecea pe lângă
biserica romano-catolică
se însemna cu
semnul crucii
șoptind:
Binecuvântează-ne și ne mântuiește!

Când ne aplecam
pentru binețe ori,
apoi, pentru sărutul
de rămas bun, spunea:
Domnul să vă iubească!

Îi plăceau ceaiul, băutura cu
ghimbir și bezelele.
Copii fiind, chicoteam când
Le spunea belelele.
Avea un prieten la TV,
Pe Lawrence Welk..................

        Traducere : VALENTINA-MONICA BARBA

mai mult....