Valeriu Ciungan

                                     Valeriu Ciungan - web

                     

             VALERIU CIUNGAN

             
                                             

               AMNEZII


uitasem primăvara vine dupa iarnă
cuvântul după gând, gândul fecund după un altul,
cu gleznele jumate în zăpadă, jumătate dezgolite-n ierburi
mai caut aripi să m-ajute să încerc măcar jumate saltul

uitasem anotimpul în care m-am născut
părea să fie o sărbătoare de-nviere
a trupului fragil surpat sub pleoapa de pământ
privind cum iarba încolţind viaţa primăverii înapoi şi-o cere

uitasem anotimpul în care care am iubit
şi dacă-s patru anotimpuri este vreunul anumit iubirii?
când nu ştii sufletului ce să-i ceri e primăvară
sau frunze ruginii păşeşti nostalgic când eşti în puterea firii?

uitasem anotimpul fără ploi în care nu ţi-am scris
am fost frumos poet cândva, frumoasă poezie, nu mai ştiu,
scriu sau mă scrie cineva în anotimpul anumit iubirii, indecis,
prin pagini albe încolţesc mici lujeri din trupul poeziei, încă viu!

 

            FELUL MEU DE-A FI

iată sunt
e felul meu de-a fi
cu o vocală, cu-n cuvânt
cu-o şchioapă, să nu rănească drumul,
deasupra de pământ


sunt cu un vers
mai sus păşind deasupra de cuvânt
la joasă înălţime, abia-atingând, abia săltând
rotind pământu-n univers

      

    sunt şi am vrut să fiu o poezie
    puţin mai sus de versuri
    un abur alb plutind pe ierburi, ape-ntinse în câmpie


   păşesc pe vânturi calde, cu glesne goale dau deoparte norii
   dimineţii albaştri, umezi zorii
   în urmă las planetele şi sorii
   e felul meu de-a fi frumoasa poezie
   lumina nesfârşită-a paşilor urcând lumina către Poezie
   şi ce-o mai fi să fie după Poezie!u sunt prima literă 

 

 


                IERBURI.


    iată, la confesiunea de seară
    am venit cu mantia nesfârşită
    a gândurilor
    cu aura mea de poet
    rătăcit prin ierburile înalte ale universului
    cu stolul meu de cuvinte nescrise
    poeziei
    cu tăcerile mele indecise
    paznic solemn al stelelor
    ce stau să cadă

    iată, la confesiunea de seară
    îmi purtai mantia nesfârşită a gândurilor
    cu eleganţă tăcerile indecise
    paznic solemn al cuvintelor sortite poeziei
    erai

    iată, te-ai rănit
    căutându-mi aura cazută
    cu sângele ierburilor în palme dureros
    îmi cuprinzi chipul
    şi mă săruţi ca pe un muritor nevrednic
    ce-ţi sunt!

    

Web Design

 

[HOME] [DESPRE REVISTA] [REVISTA] [Dumitru Chioaru] [Mihaela M. Stroe] [Maria Pal] [Mirela-I. Dorcescu] [Sonia Elvireanu] [Adrian Grauenfels] [Ioana Diaconescu] [Dan Anghelescu] [Gheorghe Simon] [Costel Stancu] [Magda Ursache] [Letitia Ilea] [Horia Dulvac] [Dragos Niculescu] [Andrei Gazsi] [Paul Leibovici] [Rodica Braga] [Andrei Zanca] [Dan Danila] [Clelia Ifrim] [Ionut Caragea] [Dana Gheorghiu] [Vasko Popa] [Radu Ciobanu] [Richard Reschika] [Daniel Corbu] [Mihaela Albu] [Victor Ravini] [Alexandru Cazacu] [Liviu Antonesei] [Florin Sindrilaru] [Michael Krueger] [Hans Dama] [Vasile Gogea] [Reiner Kunze] [Selma M- Eisinger] [Werner Goebl] [A. Grauenfels II] [Dan F.- Seracin] [Mihaela Oancea] [Carmen Secere] [Constantin Arcu] [Hellmut Seiler] [Valeriu Ciungan] [Nicolae Valareanu] [COLECTIA] [BIBLIOTECA] [CONTACT] [REDACTIA] [IMPRESSUM] [LINKURI UTILE]